Avertisment!






AVERTISMENT!

Orice reproducere a textului sau a imaginilor din acest blog, fara acordul meu, reprezinta furt si impotriva hotilor vor fi luate masuri conform reglementarilor legale in vigoare.

In cazul in care doriti obinerea acordului meu pentru a le uitiliza, va rog lasati un comentariu cu datele dvs de contact.

Va multumesc,
Roxana



joi, 23 februarie 2012

Cuvinte minunate rostite de un glas de înger

Scenariul 1

Ora 7 dimineaţa. Cu 10 minute înainte sa sune ceasul pentru ca Flo sa se pregătească de plecarea la servici. Eu şi Flo dormim.

Eduard, în şoaptă: mami? tati?
Noi, îl auzim, dar ne prefacem în continuare ca dormim.
Eduard, pe un ton normal: maamii!!! taatii!!!!
Noi, ne facem ca dormim în continuare, in speranţa ca ne va lăsa măcar cele 10 minute până sună ceasul.
Eduard, cu ţignalul pe ON: MAAAMIIII!!!!! MAAAMIIIII!!!!!! MAAAMIIIIIII!!!!!
Eu, fară să ridic capul de pe pernă: Da, iubitule! Ce e?
Eduard: Mami, Dino!!!!
Eu: Ce e cu dino, mami?
Eduard: Vei! Dino! Vei! (adică îl vrea pe dino)
Eu: Nu ştiu, mami, unde este dino!
Eduard: Dageiie!!! (adică este în sufragerie)
Eu: Dacă e în sufragerie, lasă că îl luăm mai târziu...
Eduard: Mamiiii! Aduce!!!!!!!



Scenariul 2

După-amiază, într-o zi cu viscol, ninsoare şi frig de crapă pietrele. Eduard stă la geam şi priveşte afară.

Eduard: Mami!! Bige!! (ninge)
Eu: Da, iubitule, ninge tare.
Eduard: Apadă! Muutăă! (zăpadă multă)
Eduard pleacă de langă geam şi se duce direct la uşa de la intrare. Începe să bată in uşa şi îmi spune: Mami! Apaăă!!! (să mergem afară).
Eu: Nu, iubitule! Nu mergem acum afară!
Eduard, resemnat, pleaca de langa uşa si, dând din cap ca o băbuţă, spune: Bântu bate..... (bate vântul).

Scenariul 3


Eduard îmi gaseşte telefonul nesupravegheat prin casă si vine la mine cu el în mană: Mami! Dedusu! Dezi! (vrea să vadă filmuleţele cu Eduţu din telefonul meu).
Eu: Iubitule, abia acum un sfert de oră le-ai vazut.... Nu ţi le mai arăt iar....
Eduard, cu voce miorlaită: Maamiiiii!!!! Aăatăăăă!!!! Agugueee!!!! (sa-i arat filmuletul in care el mănâncă iaurt şi se face ca un porcuşor, mozolit până în tălpi)

S-ar uita la filmuleţe cu el non-stop.... Nu ştiu ce să mai fac... Nu mai pot vorbi la telefon, fără sa înceapă să se zmiorcăie pe langă mine ca vrea să se vadă :)))


Scenariul 4


Eduard este la el in patuţ şi se joacă cu zebra.

Eu: Eduţu, ce faci acolo, mami? Ce face zebra căţărată pe marginea patului?
Eduţu: Biba! Ucă! (zebra urcă)
Apoi, dându-i o karată zebrei, care cade secerată în pat: Ooooo!!! A căcă!!!!! (a cazut :))))
Eu: Mami, ajut-o pe zebră!
Eduţu, luând zebra de mână: Manusa! Idică! (o ridică de manuţă)


Sper să reuşesc să surprind astfel de momente şi în filmuleţe care sa meargă postate pe net. Momentan, am astfel de discuţii surprinse în nişte filmuleţe a căror dimensiune face imposibilă urcarea lor pe acest blog....







joi, 16 februarie 2012

Pakiku

De multa vreme il tot auzeam pe Eduard spunand un cuvant care, pentru noi, nu avea niciun inteles. Cand mergeam sa il luam acasa, dupa o deplasare la Buni Flori, sau cand venea Flo seara de la servici, de cum ne zarea, piciul incepea sa topaie de pe un picior pe altul si striga intr-una 'Pakiku! Pakiku!!!!'.



La inceput am crezut ca e o aglomerare de litere spuse la nimereala, fara vreun sens.... o vorba pe limba bebeleasca. Daaaaar... de fiecare data piciul spunea acelasi cuvant. Apoi l-am filmat spunand asta si, aratandu-i filmuletul, ne-am dat seama ca recunoaste cuvantul. L-am intrebat ce e 'Pakiku' si nu ne-a lamurit cu nimic, doar topaia vesel de pe un picior pe altul.

De curand am ajuns la o concluzie: 'Pakiku' inseamna exact ce ne arata piciul, atunci cand rosteste acest cuvant: Veselie! Bucurie! 'Pakiku!' spune cand se bucura ca ne vede, cand isi doreste mult ceva si ii facem pe plac, cand e extrem de bine-dispus si plin de veselie.

Asa ca Edutzu nostru a inventat un cuvant! Vreti sa-l auziti si voi??? Iata-l:

video

marți, 14 februarie 2012

Cum am dezapezit noi 3 masini

Azi ne-am trezit pe la ora 7:15, piciul fiind mai matinal decat de obicei.
Cateva minute mai tarziu am aruncat primul ochi pe geam. Era feeric... Totul era alb si pufos :). Masinile si strada - ingropate sub juma de metru de zapada. Utilajul de dezapezire a cartierului nu se zarea nicaieri. In aceste conditii Flo a luat decizia sa nu mearga azi la servici. Mare veselie pe mine si pe piciuletz.

Ne-am hotarat sa ne organizam intr-o brigada si, un pic mai tarziu, sa ne incotosmanam cu hainele de snowboarding, sa ne dotam cu lopeti si maturi si sa iesim sa dezapezim masinile.

Asa ca, la ora 10, am pornit cu mic, cu mare, spre marea dezapezire :). Intre timp aparuse si utilajul de dezapezire al cartierului si daduse o tura printre blocuri, asa sa nu zica lumea ca nu a fost deloc p'aici... Sunt curioasa cati vecini se vor scandaliza cand se va emite factura pentru dezapezire (taxa de dezapezire este 20 lei/luna/apt ). Avand in vedere ca nici dupa ninsorile trecute, dezapezierea nu s-a facut cu simt de raspundere, in momentul de fata situatia e destul de trista: o "baza" groasa de gheata, peste care au cazut cativa zeci de cm de zapada....

Ce ne-am propus noi sa facem: sa scoatem de sub nameti 3 masini: masina lui mami, masina lui tati si masina bunicilor.

Buuuun..... Iata cum se prezentau cele 3 masini cand am ajuns noi jos:


Descurajant, nu??? Ei bine, NU! Nu am facut stanga-mprejur, ci ne-am apucat entuziasti de treaba.

Am inceput cu Corolla, in cazul ei fiind mai putin de munca. Era parcata intr-o zona mai adapostita.

Ne-a ajutat si Edutzu. Intai s-a distrat cu lopata, mutand 3 fire de zapada de ici pana colo. Apoi a luat o maturica mica si a inceput sa dea cu ea in masina. Apoi, cand masina era total dezapezita s-a gandit Gogonatul ca parca totusi arata mai bine cu zapada pe ea! Asa ca lua cu maturica zapada de pe drum si o punea pe masina... Distractiv... Vorba aia: cine face si desface, tot mereu are ce face...:)))) 




Era piciul nostru atat de entuziasmat! Si se chinuia saracu' sa manuiasca instrumentele alea cu manusile in manute :). Cand ii scapa maturica pe jos, ii trebuiau vreo 4-5 incercari sa o poata apuca si ridica... Si rezista in mana maxim 1 minut... Apoi cadea iar. Cand am vrut sa trecem la masina urmatoare, a fost o mica tragedie... El vroia sa tapeteze in continuare Corolla cu zapada de pe drum...

Aygo e masina cu care Flo merge la serivici. Era atat de multa zapada pe ea incat n-ai fi spus ca abia aseara fusese parcata acolo. A mers totusi repede treaba, fiinca zapada era proaspata, nu inghetase inca pe masina.

Ultima a ramas Loganul. In cazul Loganului... aveam de muncit mai mult si din cauza de lene. Adica pe langa zapada de zilele acestea, trebuia sa muncim in plus pentru a indeparta si gheata formata in urma zapezilor trecute, necuratate la timpul potrivit. Pe Logan era zapada in 4 straturi: gheata- zapada - gheata - zapada.

Piciul a cedat si a zis ca el se urca nitel la volan sa-si dezmorteasca nasucul inghetat si sa mai adauge niste experienta de sofat. La un moment dat ne-a zis sa-i pornim radioul. Ce masina e aia in care e liniste???
Apoi a inceput sa claxoneze. Si nu il mai puteam convinge sa se opreasca....

La un moment dat, luptam concentrata sa desprind gheata de pe parbriz, cand un stergator (pe care reusisem sa-l eliberez deja) imi trage una peste mana. Cand ma uit in masina, piciul nostru, cu o figura foarte amuzata, muta de batul care porneste stergatoarele de parbriz, de ziceai ca schimba vitezele la Trabant.

Daca bagam nitel capul in masina sa controlez copilul, acesta ma intampina zbierand la mine foarte "prietenos": 'Usaaa!!! Kikis!!!!!' - adica sa inchid usa aia si sa-l las in pace :).


Va dati seama ca, la final, l-am dezlipit in zbierate de masina. 'Basina!!!!! Tus!!! Boan!! Basinaaa!!!' . In traducere libera: 'masina! sus la volan! masinaa!!!!' 

A urlat de cand l-am scos din masina, a continuat pe scara blocului, unde a adaugat la strigatele de jale si cuvantul 'Apadaaaa!!!!' - adica 'zapada' si s-a oprit la vreo cateva minute dupa ce am ajuns in casa. Apoi a continuat cu atitudinea zmiorcaita si extrem de iritabila inca vreo 10 minute, cand l-am dus la somn, ca nu mai aveam intelegere cu el....

A fost o experienta foarte frumoasa, mai ales ca nu a fost foarte frig afara si, la un moment dat, chiar isi facuse aparitia si soarele. As fi putut trai si fara zmiorcaiala piciului la final, totusi :)).

Iata cum aratau cele 3 masini, dupa 2 ore de munca asiduua depusa de 2 oameni si-o zgaiba:



duminică, 12 februarie 2012

Cu codita

Piciul nostru are cel mai frumos par din univers!
Si pentru ca e atat de frumos si iubitul nostru mic e atat de dragalas cu parul lung, nu ne-a venit sa-l tundem niciodata. I-am mai 'aranjat' noi putin bretonul, ca sa nu-l mai deranjeze, insa, in rest, parul piciului a crescut liber.

Si pentru a nu se uda prea rau la par, atunci cand ii facem dus, ii prindem o codita draguta la spate.

Initial nu stia ce se intampla cu parul lui si isi tot tragea elastecul din par, insa dupa ce i-am aratat ca si eu am parul prins in coada si ca acum o sa aiba si el codita, ca mami, l-am convins.

Este atat de adorabil cu codita! El a adorabil, oricum, mereu ;), insa cu codita e... altfel... :))))





sâmbătă, 11 februarie 2012

Micul meu artist

De Craciun, printe zecile de cadouri primite de Eduard, a fost si o cutie de Crayola Washable Crayons. Nu i-am dat-o spre utilizare pana zilele trecute, pentru ca, ma gandeam eu ca e prea devreme. Nu stie Coconut-ul ce sa faca el cu creioanele colorate.

Insa, in ultimile zile, tot timpul imi cerea cate un pix si o foaie sa 'chie' si el. Asa ca am indraznit sa scot arsenalul :). Doar a ales pensula de pe tava, la dez-motzare. Tre sa iasa ceva bun din asta :).

I-am dat o foaie A4 alba si i-am rasturnat pe masa toate cele 16 creioane colorate.

A facut de toate! A testat toate culorile pe foaia alba, apoi direct pe masa, a scris si cu mana stanga si cu cea dreapta, a scurmat creioanele cu unghia, le-a rontait si le-a lins.

La final aveam un copil fericit, cu limba albastra, cu ceara colorata sub unghii si o prima 'opera de arta' realizata de micul meu artist.









PS: Creioanele Creyola nu sunt toxice si se spala foarte usor de pe orice suprafata, asa ca am stat linistita pe tot parcursul procesului de creatie :)

vineri, 10 februarie 2012

O noapte grea

Miercuri seara, eu si Flo am fost la cinema, ca doi porumbei. Am vazut un film foarte dragut, inspirational, care te face sa iti doresti o familie, daca nu o ai, sa iti doresti sa faci ceva pentru tine, daca nu ai avut ocazia pana atunci, sa muncesti pentru tine si familia ta, daca pana atunci ai muncit pentru altul. Am plecat spre casa intr-o dispozitie foarte buna.

Am ajuns acasa pe la ora 23.30. Buni Flori ii facuse baie piciului dragalas si il bagase la culcare.
De 2 zile se instalasera din nou, la fel de nepoftiti ca de fiecare data, nesuferitii muci. Se auzeau din dormitorul piciului niste sforaituri de se zguduia monitorul.



Ne-am dus la culcare aproape de ora 2 noaptea. Dormeam linistit si adanc... Cand de-odata...... Soc! Eduard incepe sa planga si sa ma strige!!!! 'Maaamiiii! Maaamiii! Nuuuciii!' Saracutul nu putea respira deloc pe nas! Si era suparat rau din acest motiv! In plus, facuse o tona de pipi si era ud tot. Pana l-am schimbat, pana i-am aspirat 'nucii'... era copilul treaz ca in miez de zi.... si atunci m-am uitat la ceas: 03.15.... Uoffff.....

'Maamiii! Pat!' - il pun in patut, il invelesc cu paturica, ii urez noapte buna... acelasi ritual ca intotdeauna.... Nu apuc sa fac 3 pasi spre patul nostru, ca il aud din nou pe Edutzu':
'Maamiii!'
Eu: 'Da, iubitul meu? Ce e?'
Eduard: 'Maamii! Maaamiii!' pe un ton de jale.... pana nu ma intorc langa patutul lui, nu spune ce vrea. Cand ajung langa el: 'Maaamiii! Matze!!' - Adica 'ia-ma in brate'. Il iau in brate.... Sta 10 secunde linistit... Apoi se zmiorcaie si imi arata spre balansoar.... Ne asezam in balansoar... Stam 30 secunde si imi arata patutul... 'Mami! Pat!'.... Il pun in pat, il ivelesc cu paturica, ii urez 'somn usor' si dau sa ma asez si eu la mine in pat.... Pai ce credeti??? M-a lasat????
'Mami!!!! Dinooo!' - cum sa-i dau copilului jucaria in miezul noptii??? Pai dormim sau ne jucam??? Plus ca dino e din plastic si il poate zgaria sau ii poate scoate vreun ochi daca adoarme cu el in pat.
'Mami!!!! Matze!!!'
'Mami!!!! Pat!!!'
'Mami!!!! Nucii!!!!!'

Pana pe la ora 4.30 am repetat toata aceasta poveste de vreo 5 ori.... I-am aspirat mucii de vreo 4 ori (cred ca ziceau vecinii ca am luat-o razna de dau cu aspiratorul la ora aia in noapte).

Si acum urmeaza spectacolul oferit de 2 parinti care, avand norocul ca bebelul lor sa stie de la inceput ca noaptea se doarme si traind astfel de experiente decat de maxim 2 -3 ori in toata cariera lor de parinti, nu au stiut cum sa 'gestioneze' problema.

Sotul meu iubit si obosit, s-a gandit ca ar fi bine sa se ratoie nitel la mine, ca poate asa ma face sa fiu in stare sa il linistesc pe borac mai repede... Adica nu ma gandesc ca el se trezeste sa se duca la servici peste 3 ore??????? Poate daca i-l dadeam pe Dino de la inceput, nu se mai supara asa si se culca repede inapoi.... Acum mi-am gasit sa-i fac copilului educatie? La 3 jumate noaptea???

Eu, cu tandara sarita si cu gura mare, ca de obicei, am ripostat.

Avea oare impresia ca eu as fi dormit vreo 10 ore dupa ce reuseam (intr-un final) sa culc copilul.... Parca nu m-as fi trezit si eu la aceeasi ora de dimineata... Adevarul e ca dorinta mea cea mai arzatoare la momentul ala era sa ma fatzai cu copilul de colo-colo prin casa o ora jumate in creierii noptii.... Si eduatia copilului se face 8 ore pe zi... ca la servici.... Cand suntem prea obositi, prea lenesi, prea fara chef.... atunci copilul nu are decat sa se educe singur...

Asa ca ne-am dus la culcare indragostiti, linistiti si fericiti si, cateva ore mai tarziu..... toata fericirea era stearsa cu buretele.... parca nici nu ne facusem vreo promisiune de-a lungul timpului...

Partea buna e ca, pe fondul discutiei noastre aprise (nu tipam unul la altul, dar nici in surdina nu vorbeam), Eduard a adormit....

A doua zi, dupa inca niste discutii, ne-am lamurit: El nu-si inchipuia ce a fost in capul lui noaptea trecuta de a spus lucrurile alea!

Eu cu Flo ne-am impacat... Mucii s-au mai retras... As fi putut sa nu scriu despre asta... Daaar...
Am vrut sa scriu pentru acei oameni care au senzatia ca un copil e o solutie la problemele din casnicie, ca daca vor avea un copil, se vor iubi mai mult, nu se vor mai certa, nu se vor mai minti.... Si am auzit multi inocenti care au aceasta impresie.

Iata care e adevarul:
Nimic nu testeaza mai mult o relatie decat momentele dificile din primii ani de viata ai copilului vostru.

98% din relatii vor fi zdruncinate. Il iubesti enorm pe cel de langa tine, cand totul e roz. Cat de tare il mai iubesti atunci cand e prea obosit sa te ajute sau arunca un cuvant jignitor, ca prin vis, cand isi pune patura in cap deranajat de plansetul copilului? Dar totusi, tre sa te gandesti si la el... Partenerul tau nu e Super-man. Nu va putea sa te ajute de fiecare data cand vei avea nevoie, asa cum a promis la inceput. Va veni o zi (sau mai degraba o noapte) in care va fi prea obosit ca sa poata face ceva pentru tine si se va gandi doar la el...

Ce e de facut??

Nu va dati cu capul de pereti, ca nu e o situatie fara iesire! Comunicarea si asumarea responsabilitatii e solutia!

Trebuie sa fim constienti ca un copil inseamna responsabilitate 24 h/zi. Educatia copilului trebuie facuta si de mama si de tata si nu tre sa fim niciodata prea obositi pentru asta.
Trebuie sa cadem de acord asupra tuturor lucrurilor care vrem sa le invete copilul nostru. Nu unul sa zica alba si celalalt neagra.  

Normal, nu suntem roboti, nimeni nu rezista 24h/zi cu mintea limpede... Si atunci apar aceste 'situatii de test', care isi pot lasa amprenta asupra relatiei cu partenerul pentru totdeauna.

Insa nu trebuie sa lasam greseala sa devina un mod de viata. Trebuie sa ne luptam cu noi insine si sa facem ceea ce e bine pentru familia noastra. Pentru ca lenea poate acapara foarte usor pe oricine. E foarte simplu sa il lasam pe celalalt sa se ocupe de tot... Putem gasi 1000 de scuze care sa ne justifice lipsa de implicare: celalalt se pricepe mai bine, lui ii ia mai putin timp, tu te trezesti mai devreme, tu te duci la munca si ar trebui sa fii scutit de munca in casa...

Adevarul este insa ca, putem 'sa ne pasuim' asa, o data, de doua ori, insa trebuie sa ne dam doua palme peste bot, sa ne zdruncinam putin si sa spunem 'Sunt si eu parinte! Am si eu o raspundere! TREBUIE sa ma implic!'.

Flo a gresit rau miercuri noapte. Insa a doua zi a realizat greseala si si-a propus sa nu o mai repete. Si eu pot sa il iert, cand vad ca se straduie sa se implice mai mult. Si relatia noastra poate sa iasa nesifonata dupa intamplarea asta.