Asta seara, cand l-am bagat pe Edutu in pat la culcare, s-a intamplat ceva minunat...
Edutu a pus manutele pe obrajii mei, m-a tras spre el si mi-a spus: "Somn usor, mami! Somn usor!". Apoi mi-a impins capul in jos si m-a pupat pe frunte.....
Daca asta nu e cea mai mare dovada de iubire... atunci nu stiu ce e :).
Normal ca m-a busit plansul instant....
Il ador... pur si simplu :).
vineri, 8 februarie 2013
marți, 20 noiembrie 2012
Impachetarea prunciei
Azi Edutu este din nou bolnavior. Iar febra, iar stat acasa, iar vizite la medic.
Cu ocazia statului acasa, acum in timp ce Edutu doarme de pranz, m-a apucat harnicia si am inceput sa fac ceva ce tot amanam: sa "arhivez" jucariile de bebelus.
Asa ca am bagat in sacosi: masinutele cu butoane care rag ca animalele, masinutele cu decupaje prin care tre sa indesi diverse forme, plusurile de toate felurile (sincer astea au existat degeaba, ca niciodata nu l-au interesat), trenuletele cantatoare, telefoanele vorbitoare, etc...
Impachetand toate astea, mi-am dat seama de ce nu am reusit sa fac asta pana acum: MIE ASA DE GREU, CA-MI VINE SA PLANG!!!!! Parca impachetez in sacosile astea toata pruncia puiului meu, lunile (mai ales de iarna) petrecute impreuna in casa, la muzica "infernala" a acestor jucarii... Si nu stiu de ce (ca doar uram jucariile astea cantatoare) mi-e atat de greu sa pun capacul peste ele si sa le dosesc in pod.
Intentionam sa ii impachetez si centrul de activitati primit cadou de la Muni si Nanoia cand a implinit 1 an, ca ocupa locul degeaba... rar il mai atrage. Si parca sufrageria mea ar arata mai bine fara atatea plastice colorate intinse pe aici. Insa dupa experienta cu masinile si trenuletele, am decis ca centrul de activitati si inca un carucior IKEA vor mai ramane cu noi in spatiul de locuit inca nitel... Ne mai agatam, cu ajutorul lor, inca putin de perioada cand am avut bebe :).
Pentru ca acum avem un baietel mare... care asa cum, acum un an, ne toca creierii cu melodiile de la jucariile pe care le-am arhivat eu azi, la fel astazi, ne toaca creierii cu gura lui mare. Din fericire, gura lui mare nu ocupa spatiu, nu se va plictisi de ea si nu va trebui sa o arhivez niciodata!
Asa ca, palavrageste iubu mic! Fa-mi creierii varza, ca tot cu placere imi voi aminti trancanelile tale!
Cu ocazia statului acasa, acum in timp ce Edutu doarme de pranz, m-a apucat harnicia si am inceput sa fac ceva ce tot amanam: sa "arhivez" jucariile de bebelus.
Asa ca am bagat in sacosi: masinutele cu butoane care rag ca animalele, masinutele cu decupaje prin care tre sa indesi diverse forme, plusurile de toate felurile (sincer astea au existat degeaba, ca niciodata nu l-au interesat), trenuletele cantatoare, telefoanele vorbitoare, etc...
Impachetand toate astea, mi-am dat seama de ce nu am reusit sa fac asta pana acum: MIE ASA DE GREU, CA-MI VINE SA PLANG!!!!! Parca impachetez in sacosile astea toata pruncia puiului meu, lunile (mai ales de iarna) petrecute impreuna in casa, la muzica "infernala" a acestor jucarii... Si nu stiu de ce (ca doar uram jucariile astea cantatoare) mi-e atat de greu sa pun capacul peste ele si sa le dosesc in pod.
Intentionam sa ii impachetez si centrul de activitati primit cadou de la Muni si Nanoia cand a implinit 1 an, ca ocupa locul degeaba... rar il mai atrage. Si parca sufrageria mea ar arata mai bine fara atatea plastice colorate intinse pe aici. Insa dupa experienta cu masinile si trenuletele, am decis ca centrul de activitati si inca un carucior IKEA vor mai ramane cu noi in spatiul de locuit inca nitel... Ne mai agatam, cu ajutorul lor, inca putin de perioada cand am avut bebe :).
Pentru ca acum avem un baietel mare... care asa cum, acum un an, ne toca creierii cu melodiile de la jucariile pe care le-am arhivat eu azi, la fel astazi, ne toaca creierii cu gura lui mare. Din fericire, gura lui mare nu ocupa spatiu, nu se va plictisi de ea si nu va trebui sa o arhivez niciodata!
Asa ca, palavrageste iubu mic! Fa-mi creierii varza, ca tot cu placere imi voi aminti trancanelile tale!
luni, 15 octombrie 2012
Tezaur folcloric
Anul trecut, la întâlnirea cu Moş Crăciun, eu şi Flo ne-am propus ca anul acesta să îl învăţăm pe Eduţu să spună o poezioară sau un cântecel. Ne gândeam că măcar câteva versuri tot o să fim înstare să-l facem să le memoreze, chiar dacă ne apucăm din vară să-i tot repetam acele versuri.
Bineînţeles că vara a trecut într-o clipa (a fost oare vară anul asta???) şi nu ne-am apucat să repetăm cu piciul poezia pentru Moş Crăciun.
De vreo lună încoace mă tot gândesc că ar trebui să ne apucăm totuşi... dacă vrem să avem vreo şansă.
Aseară, îl băgasem pe Eduţu în pat la somnic. Beznă în cameră. Mami mângaie (la cerere) copilul pe spate.
Şi de-odată se întâmplă ceva ce m-a făcut să mă ridic, să aprind lumina şi să-i spun lui Flo să aduca repede telefonul, să filmăm copilul: EDUARD A ÎNCEPUT SĂ CÂNTE!!!!
Şi nu oricum! A cântat 3 cântecele, fiecare de cel puţin 2 ori!
Primul cântec:
Încercare de al doilea cântec... însă parcă mai trebuie să-l cânte pe primul incă o dată:
Acum al doilea cântec:
Şi al treilea cântec (puţin bâlbâit la final, dar.. nah... e şi el la începutul carierei.. îl iertăm):
Ştiam eu ca Eduţu nostru e un artist!!!! :)
Se pare că schimbarea grădiniţei a fost până la urmă o decizie bună. Aici a învăţat în 5 zile mai mult decât a învăţat la prima grădiniţă în 4 luni. Şi s-a obişnuit şi mai repede. Deja nu mai plânge dimineaţa. E drept, a mai crescut, e mai "înţelept" şi el. Dar parcă nu-mi vine să cred că doar ăsta era motivul pentru care nu se adapta acolo...
Aşa că vă întreb: ce credeţi că ar trebui să-i cânte lui Moş Crăciun: Melc, melc; Alunelu sau Podul de piatra????
...asta bineînteles, dacă trece de trac şi nu începe să plângă instant când se vede lângă Moş (aşa cum ne aşteptăm noi să o facă).
marți, 21 august 2012
Lumea lui Ion Creanga si alte locuri frumoase de prin Moldova
Cine n-a auzit de 'Punguta cu doi bani' sau 'Capra cu trei iezi'???
Cred ca nu e roman sa nu stie povestea cocosului insistent sau a iezilor terorizati de lup. Pana si piciul nostru a ajuns sa le stie si sa le adore! Si el nu e un fan al povestilor, in general.
Tot auzeam si noi ca unii copii de varsta lui Eduard asculta povesti in fiecare seara. Am cumparat carti de povesti, si noi si Nanoia... carti cu povesti moderne, care nu au final tragic, nici violenta, nu provoaca traume psihice copiilor si le arata o lume roz in picatele albe... Si am incercat sa-i citim. Edutu arunca maxim un ochi pe o poza din cartea cu povesti si gata! N-apucam sa recitam 2 propozitii dintr-o poveste pana sa ne intoarca spatele si sa o taie spre o masinuta pe care sa o plimbe pe mobila. Puteam sa insistam, sa citim in continuare... pentru Eduard eram ca televizorul dat pe OTV... zgomot de fond.
Si, cand ne resemnasem, gandindu-ne 'Asta e! Copilul nostru nu e atras de povesti!', a aparut in viata lui 'Punguta cu doi bani'. Revelatie!!!! 'Muni, mai pune odata cu cocosu!!!' sau 'Muni, mai viau cu cocosu!' sau 'Muni, cum zice cocosu?'. Ne-a cerut, precum cocosu', punguta cu 2 bani in fiecare zi, luni de zile. Si se juca cu masinutele si il auzeai "Chichiiguu boiei mai, da pugutza cu 2 bani!!!".
Si cu povestea tragica a caprei s-a intamplat la fel. Dragoste la prima vedere! Dupa numai o saptamana de la prima auditie, deja spunea povestea impreuna cu Muni. Ea o propozitie, Eduard o propozitie.
Asa ca, atunci cand am aflat de existenta Parcului Tematic Ion Creanga (voi stiati de el???), am vrut neaparat sa il ducem pe Eduard acolo.
Se afla (unde altundeva?) la Humulesti, gard in gard cu Muzeul Memorial Ion Creanga.
Apoi am vizitat casa caprei si a celor 3 iezisori. Pitit dupa colt pandea lupul cel rau, fioros si infometat. Mi-a fost nitel teama ca vederea lupului cu gura cascata, gata sa insface niste iezi, sau chiar niste copii bucalati si pufosi, Eduard se va speria si nu va vrea sa se apropie de casa caprei. Surpriza!!! Edutu cel viteaz s-a dus si s-a asezat exact langa lup! Si nu mai vroia sa plece de acolo! Care capra? Ce iezi? Erau si ei in poveste??? Aaaa... niste insignifianti... 'Eu viau sa vad upu!!!!'
Personajele sunt turnate in gips, iar animalele sunt impaiate. Atmosfera chiar este de basm, chiar mi-a trezit "amintiri din copilarie". De mult nu m-am mai simtit asa copil! :)
Pentru intrarea in muzeu se percepe doar o taxa modica de 1 leu/persoana, iar fotografiatul este gratis.
Si inca o veste buna: la intrare se gasesc cateva tarabe cu suveniruri tematice, foarte interesante. Noi ne-am cumparat magneti de frigider cu Punguta cu doi bani si Capra cu trei iezi. :)
Muzeul memorial "Ion Creanga" este un loc impresionant. Cine are/a avut bunici/strabunici la tara si si-a petrecut verile pe acolo, va avea clar o senzatie de dor de copilarie cand se va afla aici. Noi am avut noroc si de o zi extraordinar de frumoasa, calda si insorita, asa ca dorul de vacantele de vara lipsite de griji ale copilariei s-a accentuat si mai mult.
Intrarea la muzeu costa 4 lei/adult si 2 lei/copil. Se percepe si o taxa foto, in valoare de 10 lei.
Acum nu va inchipuiti ca ne-am dus tocmai pana la Humulesti doar pentru a vizita Muzeul Ion Creanga. Odata ajunsi in zona, am vizitat multe alte locuri frumoase, ne-am lepadat de incordarea specifica bucurestenilor, am atras energii pozitive si ne-am descretit fruntile.
La Cetatea Neamtului, un obiectiv turistic restaurat de curand cu mare grija, care merita neaparat vizitat. Cei cu rau de inaltime insa, mai bine se vor abtine, pentru ca accesul in cetate se face pe un pod suspendat la mare inaltime.
Taxa de acces la Cetatea Neamtului este de 5 lei/persoana si se percepe si o taxa foto de 15 lei.
Foarte multe detalii despre Cetatea Neamtului puteti gasi pe http://cetateaneamtului.ro
Rezervatia de zimbri "Dragos Voda", unde am vazut... zimbri :)), cerbi si caprioare, am facut un picnic si Edutu a facut nani.
Cred ca nu e roman sa nu stie povestea cocosului insistent sau a iezilor terorizati de lup. Pana si piciul nostru a ajuns sa le stie si sa le adore! Si el nu e un fan al povestilor, in general.
Tot auzeam si noi ca unii copii de varsta lui Eduard asculta povesti in fiecare seara. Am cumparat carti de povesti, si noi si Nanoia... carti cu povesti moderne, care nu au final tragic, nici violenta, nu provoaca traume psihice copiilor si le arata o lume roz in picatele albe... Si am incercat sa-i citim. Edutu arunca maxim un ochi pe o poza din cartea cu povesti si gata! N-apucam sa recitam 2 propozitii dintr-o poveste pana sa ne intoarca spatele si sa o taie spre o masinuta pe care sa o plimbe pe mobila. Puteam sa insistam, sa citim in continuare... pentru Eduard eram ca televizorul dat pe OTV... zgomot de fond.
Si, cand ne resemnasem, gandindu-ne 'Asta e! Copilul nostru nu e atras de povesti!', a aparut in viata lui 'Punguta cu doi bani'. Revelatie!!!! 'Muni, mai pune odata cu cocosu!!!' sau 'Muni, mai viau cu cocosu!' sau 'Muni, cum zice cocosu?'. Ne-a cerut, precum cocosu', punguta cu 2 bani in fiecare zi, luni de zile. Si se juca cu masinutele si il auzeai "Chichiiguu boiei mai, da pugutza cu 2 bani!!!".
Si cu povestea tragica a caprei s-a intamplat la fel. Dragoste la prima vedere! Dupa numai o saptamana de la prima auditie, deja spunea povestea impreuna cu Muni. Ea o propozitie, Eduard o propozitie.
Asa ca, atunci cand am aflat de existenta Parcului Tematic Ion Creanga (voi stiati de el???), am vrut neaparat sa il ducem pe Eduard acolo.
Se afla (unde altundeva?) la Humulesti, gard in gard cu Muzeul Memorial Ion Creanga.
Prima intalnire a avut-o chiar cu cocosul ce tinea in cioc..... ati ghicit! - o punguta cu 2 bani!!! Va imaginati enuziasmul piciului meu!
Am stat si nitel de vorba pe prispa cu Nica... da' era cam tacut...
In Parcul Tematic Ion Cranga poti gasi scene si personaje din multe alte povesti dragi copilariei noastre: ursul pacalit de vulpe, pupaza din tei, vestitul 'cal balan', matusa Marioara cu maturoiu pregatit de altoit nazdravanii, etc.
Personajele sunt turnate in gips, iar animalele sunt impaiate. Atmosfera chiar este de basm, chiar mi-a trezit "amintiri din copilarie". De mult nu m-am mai simtit asa copil! :)
Pentru intrarea in muzeu se percepe doar o taxa modica de 1 leu/persoana, iar fotografiatul este gratis.
Si inca o veste buna: la intrare se gasesc cateva tarabe cu suveniruri tematice, foarte interesante. Noi ne-am cumparat magneti de frigider cu Punguta cu doi bani si Capra cu trei iezi. :)
Intrarea la muzeu costa 4 lei/adult si 2 lei/copil. Se percepe si o taxa foto, in valoare de 10 lei.
Acum nu va inchipuiti ca ne-am dus tocmai pana la Humulesti doar pentru a vizita Muzeul Ion Creanga. Odata ajunsi in zona, am vizitat multe alte locuri frumoase, ne-am lepadat de incordarea specifica bucurestenilor, am atras energii pozitive si ne-am descretit fruntile.
La Salina Targu Ocna
La Slanic Moldova
La manastirea Neamt, unde Edutu a trecut pe sub Icoana Maicii Domnului si verisoara Doina a uitat cheile de la masina pe o masuta cand a cumparat lumanari, cautandu-le apoi 10 minute.
La Manastirea Sihastria, unde am fost invitati la masa, am primit iconite si Eduard s-a jucat cu masinutele prin curte.
La Cetatea Neamtului, un obiectiv turistic restaurat de curand cu mare grija, care merita neaparat vizitat. Cei cu rau de inaltime insa, mai bine se vor abtine, pentru ca accesul in cetate se face pe un pod suspendat la mare inaltime.
Taxa de acces la Cetatea Neamtului este de 5 lei/persoana si se percepe si o taxa foto de 15 lei.
Foarte multe detalii despre Cetatea Neamtului puteti gasi pe http://cetateaneamtului.ro
Sursa foto http://cetateaneamtului.ro
Rezervatia de zimbri "Dragos Voda", unde am vazut... zimbri :)), cerbi si caprioare, am facut un picnic si Edutu a facut nani.
Ma bucur tare mult ca avem rude in zona asta a tarii! Multumim, Doina, pentru ospitalitate si pentru serviciile de ghid ;). Poate facem si vara viitoare o mini vacanta de acest fel!
joi, 9 august 2012
Dragostea mea mică și minunată
Eduard: bebec, mami!
Eu: și eu te iubesc, îngerașul meu scump! Știi cât te iubesc?
Eduard, ridicându-se pe vârfuri și cu mâinile in aer: muuuut!!!
Eu: cât de mult?
Eduard: până la cei (cer)! Până a teie (stele)! Până a ună (lună)! Până a soaie (soare)! .... Si napoooi!!
Și are dreptate!!! Așa îl iubesc eu pe minunatul ăsta mic!!!!! :)
Eu: și eu te iubesc, îngerașul meu scump! Știi cât te iubesc?
Eduard, ridicându-se pe vârfuri și cu mâinile in aer: muuuut!!!
Eu: cât de mult?
Eduard: până la cei (cer)! Până a teie (stele)! Până a ună (lună)! Până a soaie (soare)! .... Si napoooi!!
Și are dreptate!!! Așa îl iubesc eu pe minunatul ăsta mic!!!!! :)
joi, 19 iulie 2012
Dragaleala de seara
De cand piciul merge la gradinita si noi la servici, am simtit cu totii lipsa momentelor de alint petrecute alaturi de iubu nostru mic. Asa ca am instituit "dragaleala de seara".
Ce inseamna asta?
Inseamna ca in fiecare seara, dupa ce intram in casa, inainte de baita, avem momentele de alint, joaca, distractie in familie. Facem toate nebuniile: punem muzica tare si topaim prin casa, sarim in pat, ne jucam de-a pititea, ne alergam prin casa. Punem in aplicare orice lucru distractiv ne trece prin cap pe moment.
Intr-o seara a inceput sa se piteasca punandu-si perna in cap. Si a inceput sa ne intrebe N'o'fi Udutu??? (unde-o fi Edutu??) si apoi, dandu-si perna jos din cap: Ite-l !!!
Sunt asa adorabili picii cand au senzatia ca daca ei nu te vad (si-au acoperit fatza) atunci nici tu nu-i vezi pe ei!!!! Scump foc!!!
Aseara am facut gimnastica in pat. Ne-am asezat toti trei pe spate si am facut exercitii cu picioarele: ridicam picioarele, le departam, le apropiem, le lovim unul de altul, le asezam jos pe pat. Noi am dat tonul si apoi Edutu dicta miscarile.
La un moment dat Edutu se intoarce spre mine si imi zice: Mami are buic? (Are mami buric?). Da, iubitule, are!! Edutu pupa buicu mami? (Edutu pupa buricul lui mami). Da, ii place sa ma pupe in buric!!!! Si bineinteles ca si mie imi place de mor!!! E atat de dragalas si amuzant!!!! Si se apleaca sa ma pupe in buric. Dupa ce m-a pupat a inceput sa sufle in buric, cu gura lipita de burta mea. Sunetele "partzaite" care au iesit ne-au facut sa radem cu totii in hohote. Si piciului i-a placut la nebunie! Si au urmat vreo 5 minute de Abrrrr in buric, acompaniate de hohote pana ramaneam fara aer!
Dupa vreo 5 minute, Edutu se intoarce spre Flo: Tati abrrrr buic??? (Sa-i faca si lui tati Abrrr in buric???). Bineinteles!!!! Cine poate refuza o astfel de oferta???? Si baga iar rasete!!! Numai ca la tati nu a fost asa de interesant pentru pici... cred ca nu a apreciat prezenta elementului "par" in toata treaba asta....
Ne-am distrat atat de tare!!! E adorabil scumpul meu mic, cum incearca el sa ne distreze si sa ne face sa radem! In fiecare zi, astept cu atata nerabdare "dragaleala de seara"!
Voi cum va dragaliti cu picii vostri?
Ce inseamna asta?
Inseamna ca in fiecare seara, dupa ce intram in casa, inainte de baita, avem momentele de alint, joaca, distractie in familie. Facem toate nebuniile: punem muzica tare si topaim prin casa, sarim in pat, ne jucam de-a pititea, ne alergam prin casa. Punem in aplicare orice lucru distractiv ne trece prin cap pe moment.
Intr-o seara a inceput sa se piteasca punandu-si perna in cap. Si a inceput sa ne intrebe N'o'fi Udutu??? (unde-o fi Edutu??) si apoi, dandu-si perna jos din cap: Ite-l !!!
Sunt asa adorabili picii cand au senzatia ca daca ei nu te vad (si-au acoperit fatza) atunci nici tu nu-i vezi pe ei!!!! Scump foc!!!
Aseara am facut gimnastica in pat. Ne-am asezat toti trei pe spate si am facut exercitii cu picioarele: ridicam picioarele, le departam, le apropiem, le lovim unul de altul, le asezam jos pe pat. Noi am dat tonul si apoi Edutu dicta miscarile.
La un moment dat Edutu se intoarce spre mine si imi zice: Mami are buic? (Are mami buric?). Da, iubitule, are!! Edutu pupa buicu mami? (Edutu pupa buricul lui mami). Da, ii place sa ma pupe in buric!!!! Si bineinteles ca si mie imi place de mor!!! E atat de dragalas si amuzant!!!! Si se apleaca sa ma pupe in buric. Dupa ce m-a pupat a inceput sa sufle in buric, cu gura lipita de burta mea. Sunetele "partzaite" care au iesit ne-au facut sa radem cu totii in hohote. Si piciului i-a placut la nebunie! Si au urmat vreo 5 minute de Abrrrr in buric, acompaniate de hohote pana ramaneam fara aer!
Dupa vreo 5 minute, Edutu se intoarce spre Flo: Tati abrrrr buic??? (Sa-i faca si lui tati Abrrr in buric???). Bineinteles!!!! Cine poate refuza o astfel de oferta???? Si baga iar rasete!!! Numai ca la tati nu a fost asa de interesant pentru pici... cred ca nu a apreciat prezenta elementului "par" in toata treaba asta....
Ne-am distrat atat de tare!!! E adorabil scumpul meu mic, cum incearca el sa ne distreze si sa ne face sa radem! In fiecare zi, astept cu atata nerabdare "dragaleala de seara"!
Voi cum va dragaliti cu picii vostri?
miercuri, 11 iulie 2012
A mai crescut mogaldeata inca putin!!!!
Azi e o zi ce trebuie neaparat marcata in calendar!!!
Piciul meu a mers la gradinita fara sa planga!!!!! Wow! Mare mandrie de mama a navalit in sufletul meu azi!
Era foarte frustrant sa-l vad cum plange de i se innoada lacrimile in barba in fiecare dimineata. Se vede ca ii place la gradinita, ii place sa se joace cu copiii, ii place sa manance impreuna cu ei, sa doarma cu Miss. Si totusi plangea cu consecventa in fiecare dimineata.
Incepusem sa ma resemnez si sa ma gandesc ca asa va fi mereu (am prietene care mi-au spus ca ai lor copii au plans in fiecare zi de gradinita, ani in sir...). Se pare ca avem totusi sanse sa mergem cu zambetul pe buze la gradinita!
Si inca niste dovezi ca mutzunake a mai crescut nitel in ultima vreme:
Nu mai folosim biberoanele! Ultima data cand a baut laptic cu biberonul a fost 20 iunie 2012. De atunci bea laptic cu o canita cu supapa (ca sa poata sta pe culcat pe spate). Poate insa sa bea foarte bine din orice alt recipient: sticla de plastic, cana 'de oameni mari', etc.
Face pipi ca 'oamenii mari'!
Cu caldurile din ultima vreme, seara, cum intram in casa, dezbracam maimutica la pielea goala si il lasam sa se 'aeriseasca'. I-am spus sa nu faca pipi in pat. El s-a dat jos din pat si ne-a intrebat 'Pe jos??'. Noi am sarit ca arsi: 'Nu pe jos, iubitule!!! Mergem la veceu!". A ceceu????
Si am fost placut surpinsi sa descoperim ca ne asculta. Mami, pipi a ceceu!!!
Mergem la veceu, il punem cu picioarele pe colac si el incepe 'Iese!! Iese!!! A isit!!!! Bavo!!!!' . Si se aplauda singur la sfarsit. E super dragut!!! Bineinteles ca sunt dati cand se finalizeaza prin 'Nu iese!!!' si ne plimbam dormitor-baie-dormitor de cateva ori....
Concluzia: am un baietel marisor :). Si care stie deja ce va face cand va fi mare!
Mami, chiec maie, cat pian!!!! Adica atunci cand va creste mare va canta la pian (l-a admirat fascinat vreo 5 minute intr-o zi pe nenea pianistul care canta in cafeneaua de la Plaza Romania). Artistu' lu' mama iubit!!!!!
Piciul meu a mers la gradinita fara sa planga!!!!! Wow! Mare mandrie de mama a navalit in sufletul meu azi!
Era foarte frustrant sa-l vad cum plange de i se innoada lacrimile in barba in fiecare dimineata. Se vede ca ii place la gradinita, ii place sa se joace cu copiii, ii place sa manance impreuna cu ei, sa doarma cu Miss. Si totusi plangea cu consecventa in fiecare dimineata.
Incepusem sa ma resemnez si sa ma gandesc ca asa va fi mereu (am prietene care mi-au spus ca ai lor copii au plans in fiecare zi de gradinita, ani in sir...). Se pare ca avem totusi sanse sa mergem cu zambetul pe buze la gradinita!
Si inca niste dovezi ca mutzunake a mai crescut nitel in ultima vreme:
Nu mai folosim biberoanele! Ultima data cand a baut laptic cu biberonul a fost 20 iunie 2012. De atunci bea laptic cu o canita cu supapa (ca sa poata sta pe culcat pe spate). Poate insa sa bea foarte bine din orice alt recipient: sticla de plastic, cana 'de oameni mari', etc.
Face pipi ca 'oamenii mari'!
Cu caldurile din ultima vreme, seara, cum intram in casa, dezbracam maimutica la pielea goala si il lasam sa se 'aeriseasca'. I-am spus sa nu faca pipi in pat. El s-a dat jos din pat si ne-a intrebat 'Pe jos??'. Noi am sarit ca arsi: 'Nu pe jos, iubitule!!! Mergem la veceu!". A ceceu????
Si am fost placut surpinsi sa descoperim ca ne asculta. Mami, pipi a ceceu!!!
Mergem la veceu, il punem cu picioarele pe colac si el incepe 'Iese!! Iese!!! A isit!!!! Bavo!!!!' . Si se aplauda singur la sfarsit. E super dragut!!! Bineinteles ca sunt dati cand se finalizeaza prin 'Nu iese!!!' si ne plimbam dormitor-baie-dormitor de cateva ori....
Concluzia: am un baietel marisor :). Si care stie deja ce va face cand va fi mare!
Mami, chiec maie, cat pian!!!! Adica atunci cand va creste mare va canta la pian (l-a admirat fascinat vreo 5 minute intr-o zi pe nenea pianistul care canta in cafeneaua de la Plaza Romania). Artistu' lu' mama iubit!!!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)