Cred ca toti am auzit vorba asta mai devreme sau mai tarziu in viata noastra. E aproape un cliseu. Si toti ne-am indoit cand am auzit-o. Si ne-am gandit ca am suferit din dragoste, am simtit ca zburam, din dragoste... cum sa nu stim noi ce inseamna cu adevarat dragostea?!?!??
Acum 2 saptamani aveam programare cu Edutzu la pediatru pentru a finaliza schema de vaccinare, pe care am tot tarait-o 5 luni, ca pe un examen cu care am ajuns in re-re.... Bineinteles ca, exact cu 2 zile inainte de data stabilita, au aparut mucii.. iar... E clar! Edutzu simte ca i se pregateste ceva si ne saboteaza!
Din fericire nu a fost nimic grav, doar niste muci aposi care au trecut in cateva zile. Asa ca miercuri dimineata ne-am prezentat din nou la pediatru si, de data aceasta, am reusit. In sfarsit am terminat cu vaccinurile (cel putin pana pe la 4 ani).
Edutzu nu a avut pana acum nicio reactie adversa la vaccinuri. Nici febra, nici durere locala sau inflamatie... nimic! Asa ca nici la acest vaccin nu ma asteptam la asa ceva.
Dupa vaccinul Edutzului, aveam eu programare la dentist. Asa ca am ajuns acasa si l-am culcat pe Eduard pe la ora 12. Dupa vreo 45 minute de somnic, il aud pe Edutzu in monitor, cum ma striga timid si plangacios: "Mamiii! maaamiiii!". M-am dus repede la el. M-a privit trist cu niste ochisori somnorosi si mi-a spus simplu, in timp ce se mangaia pe picior "Maamiii! Auuu!". Si a inceput sa se smiorcaie cu ochisorii inchisi. Se vedea ca era rupt de somn. Ca nu vroia decat sa doarma, insa durerea de picior nu il lasa sa o faca.
L-am luat in brate, a asezat capul pe umarul meu si ne-am asezat amandoi in balansoar. S-a linistit imediat si a inceput sa ma mangaie cu manutele lui mici si sa-mi sopteasca "mami... mami... mami...". Din cand in cand mai misca piciorul si il durea iar... si iar scancea... Apoi se linistea iar si ma mangaia din nou. Si la un moment dat a ajuns cu manuta la gatul meu. Si atunci a zambit si mi-a spus dragastos "Guga!" (adica 'gusha'). Si a ras incet. A facut toate astea cu ochii inchisi, partial adormit. Cateva momente mai tarziu visa, sper eu, la lucruri frumoase.
L-am asezat in patut si m-am retras in sufragerie sa plang. Lacrimi de fericire. Pentru ca am un copilas atat de minunat care si atunci cand ii este greu gaseste putere sa ma amuze. Pentru ca are incredere in mine ca ii sunt alaturi si in bratele mele se linisteste. Pentru ca ii place alintul la fel de mult cum imi place si mie. Pentru ca imi aduce liniste in suflet. Pentru ca ma face sa fiu mandra de el, in fiecare moment. Pentru ca ma face sa am incredere ca sunt o mama buna. Pentru ca stie ce e iubirea, desi e un lucru atat de abstract si greu de explicat. Pur si simplu am plans... PENTRU CA AM SIMTIT DRAGOSTEA LUI NECONDITIONATA.
Asa ca acum, pot sa va spun si parerea mea despre vorba cu care am deschis aceasta postare. Poate ca stim ce e dragostea, pentru ca ea poate lua mai multe forme si poate fi traita la diferite intensitati. Insa atunci cand copilasul tau, care abia incepe sa vorbeasca, foloseste putinele cuvinte pe care le stie ca sa-ti dovedeasca tie ca te iubeste, cand foloseste manutele lui mici pentru a te alinta si mangaia pe tine.... ala este momentul cand te simti cel mai iubit om din lume. Aia este dragostea pura, inocenta, 100% sincera. Si pe care, intr-adevar, daca nu o traiesti pe propria piele, nu ti-o poti imagina.
Si cu postarea asta, cu cuvintele astea mi-am inceput eu ziua.... la 5 dimineata :) Pai... cum sa nu plangi?! Ai scris tare frumos sis :)
RăspundețiȘtergere:) Mersi, Sis! Sper ca au fost lacrimi de fericire si la tine! Pupici!
RăspundețiȘtergereNu cred ca doar cand ai copil simti o astfel de dragoste...dragostea neconditionata a parintilor,a bunicilor,si care te inconjoara ca un cocon de mic pana...pleaca ei.Imi aduc aminte cu emotie cum strabunica mea ii spunea fiului ei(bunicul meu) cand mergeam in vizita la ea : "mai baietele"...si " baietul" avea 67 de ani!:)
RăspundețiȘtergere