Am ajuns acasa pe la ora 23.30. Buni Flori ii facuse baie piciului dragalas si il bagase la culcare.
De 2 zile se instalasera din nou, la fel de nepoftiti ca de fiecare data, nesuferitii muci. Se auzeau din dormitorul piciului niste sforaituri de se zguduia monitorul.
Ne-am dus la culcare aproape de ora 2 noaptea. Dormeam linistit si adanc... Cand de-odata...... Soc! Eduard incepe sa planga si sa ma strige!!!! 'Maaamiiii! Maaamiii! Nuuuciii!' Saracutul nu putea respira deloc pe nas! Si era suparat rau din acest motiv! In plus, facuse o tona de pipi si era ud tot. Pana l-am schimbat, pana i-am aspirat 'nucii'... era copilul treaz ca in miez de zi.... si atunci m-am uitat la ceas: 03.15.... Uoffff.....
'Maamiii! Pat!' - il pun in patut, il invelesc cu paturica, ii urez noapte buna... acelasi ritual ca intotdeauna.... Nu apuc sa fac 3 pasi spre patul nostru, ca il aud din nou pe Edutzu':
'Maamiii!'
Eu: 'Da, iubitul meu? Ce e?'
Eduard: 'Maamii! Maaamiii!' pe un ton de jale.... pana nu ma intorc langa patutul lui, nu spune ce vrea. Cand ajung langa el: 'Maaamiii! Matze!!' - Adica 'ia-ma in brate'. Il iau in brate.... Sta 10 secunde linistit... Apoi se zmiorcaie si imi arata spre balansoar.... Ne asezam in balansoar... Stam 30 secunde si imi arata patutul... 'Mami! Pat!'.... Il pun in pat, il ivelesc cu paturica, ii urez 'somn usor' si dau sa ma asez si eu la mine in pat.... Pai ce credeti??? M-a lasat????
'Mami!!!! Dinooo!' - cum sa-i dau copilului jucaria in miezul noptii??? Pai dormim sau ne jucam??? Plus ca dino e din plastic si il poate zgaria sau ii poate scoate vreun ochi daca adoarme cu el in pat.
'Mami!!!! Matze!!!'
'Mami!!!! Pat!!!'
'Mami!!!! Nucii!!!!!'
Pana pe la ora 4.30 am repetat toata aceasta poveste de vreo 5 ori.... I-am aspirat mucii de vreo 4 ori (cred ca ziceau vecinii ca am luat-o razna de dau cu aspiratorul la ora aia in noapte).
Si acum urmeaza spectacolul oferit de 2 parinti care, avand norocul ca bebelul lor sa stie de la inceput ca noaptea se doarme si traind astfel de experiente decat de maxim 2 -3 ori in toata cariera lor de parinti, nu au stiut cum sa 'gestioneze' problema.
Sotul meu iubit si obosit, s-a gandit ca ar fi bine sa se ratoie nitel la mine, ca poate asa ma face sa fiu in stare sa il linistesc pe borac mai repede... Adica nu ma gandesc ca el se trezeste sa se duca la servici peste 3 ore??????? Poate daca i-l dadeam pe Dino de la inceput, nu se mai supara asa si se culca repede inapoi.... Acum mi-am gasit sa-i fac copilului educatie? La 3 jumate noaptea???
Eu, cu tandara sarita si cu gura mare, ca de obicei, am ripostat.
Avea oare impresia ca eu as fi dormit vreo 10 ore dupa ce reuseam (intr-un final) sa culc copilul.... Parca nu m-as fi trezit si eu la aceeasi ora de dimineata... Adevarul e ca dorinta mea cea mai arzatoare la momentul ala era sa ma fatzai cu copilul de colo-colo prin casa o ora jumate in creierii noptii.... Si eduatia copilului se face 8 ore pe zi... ca la servici.... Cand suntem prea obositi, prea lenesi, prea fara chef.... atunci copilul nu are decat sa se educe singur...
Asa ca ne-am dus la culcare indragostiti, linistiti si fericiti si, cateva ore mai tarziu..... toata fericirea era stearsa cu buretele.... parca nici nu ne facusem vreo promisiune de-a lungul timpului...
Partea buna e ca, pe fondul discutiei noastre aprise (nu tipam unul la altul, dar nici in surdina nu vorbeam), Eduard a adormit....
A doua zi, dupa inca niste discutii, ne-am lamurit: El nu-si inchipuia ce a fost in capul lui noaptea trecuta de a spus lucrurile alea!
Eu cu Flo ne-am impacat... Mucii s-au mai retras... As fi putut sa nu scriu despre asta... Daaar...
Am vrut sa scriu pentru acei oameni care au senzatia ca un copil e o solutie la problemele din casnicie, ca daca vor avea un copil, se vor iubi mai mult, nu se vor mai certa, nu se vor mai minti.... Si am auzit multi inocenti care au aceasta impresie.
Iata care e adevarul:
Nimic nu testeaza mai mult o relatie decat momentele dificile din primii ani de viata ai copilului vostru.
98% din relatii vor fi zdruncinate. Il iubesti enorm pe cel de langa tine, cand totul e roz. Cat de tare il mai iubesti atunci cand e prea obosit sa te ajute sau arunca un cuvant jignitor, ca prin vis, cand isi pune patura in cap deranajat de plansetul copilului? Dar totusi, tre sa te gandesti si la el... Partenerul tau nu e Super-man. Nu va putea sa te ajute de fiecare data cand vei avea nevoie, asa cum a promis la inceput. Va veni o zi (sau mai degraba o noapte) in care va fi prea obosit ca sa poata face ceva pentru tine si se va gandi doar la el...
Ce e de facut??
Nu va dati cu capul de pereti, ca nu e o situatie fara iesire! Comunicarea si asumarea responsabilitatii e solutia!
Trebuie sa fim constienti ca un copil inseamna responsabilitate 24 h/zi. Educatia copilului trebuie facuta si de mama si de tata si nu tre sa fim niciodata prea obositi pentru asta.
Trebuie sa cadem de acord asupra tuturor lucrurilor care vrem sa le invete copilul nostru. Nu unul sa zica alba si celalalt neagra.
Normal, nu suntem roboti, nimeni nu rezista 24h/zi cu mintea limpede... Si atunci apar aceste 'situatii de test', care isi pot lasa amprenta asupra relatiei cu partenerul pentru totdeauna.
Insa nu trebuie sa lasam greseala sa devina un mod de viata. Trebuie sa ne luptam cu noi insine si sa facem ceea ce e bine pentru familia noastra. Pentru ca lenea poate acapara foarte usor pe oricine. E foarte simplu sa il lasam pe celalalt sa se ocupe de tot... Putem gasi 1000 de scuze care sa ne justifice lipsa de implicare: celalalt se pricepe mai bine, lui ii ia mai putin timp, tu te trezesti mai devreme, tu te duci la munca si ar trebui sa fii scutit de munca in casa...
Adevarul este insa ca, putem 'sa ne pasuim' asa, o data, de doua ori, insa trebuie sa ne dam doua palme peste bot, sa ne zdruncinam putin si sa spunem 'Sunt si eu parinte! Am si eu o raspundere! TREBUIE sa ma implic!'.
Flo a gresit rau miercuri noapte. Insa a doua zi a realizat greseala si si-a propus sa nu o mai repete. Si eu pot sa il iert, cand vad ca se straduie sa se implice mai mult. Si relatia noastra poate sa iasa nesifonata dupa intamplarea asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu