Am vrut ca nasterea lui Eduard sa fie un moment de care sa imi aduc aminte cu bucurie din toate punctele de vedere. Sa nu fie ceva care imi va intuneca mai tarziu amintirile legate de prima intalnire cu "galma" mea.
Ideea ca voi depinde de niste asistente "infometate" in momente in care voi fi prea slabita ma pot descurca singura, ca bebelusul meu va sta in grija unor oameni care s-au lepadat de sentimente si ca nu ii voi putea avea pe cei dragi langa mine m-a ingrozit.
Asa ca mi-am luat destinul in maini. A fost ceva care mi-am promis ca voi face dintainte de a ramane insarcinata. Mi-am promis ca nu voi fi victima sistemului medical romanesc.
Am ales sa nasc prin cezariana intr-o maternitate particulara.
A fost cea mai inspirata decizie pe care am luat-o in viata mea. Sunt mandra ca am facut aceasta alegere. A fost cea mai frumoasa experienta cu o nastere pe care o poate avea cineva. Am numai amintiri placute legate de perioada din maternitate.
Am ales ca piciul meu sa se nasca pe 02 iulie. Era o zi de vineri si, urmand weekendul, toata familia putea sa imi fie alaturi. Am plecat la maternitate in acea dimineata cu parul aranjat, machiata, cu manichiura si pedichiura proaspete si avand la mine doar geanta cu farduri si acte.
Rezerva in care am fost cazata de vineri si pana luni, cand am plecat cu piciul acasa a fost foarte primitoare si confortabila:
L-am avut pe Flo langa mine non-stop, inclusiv in timpul operatiei. Acest fapt mi-a dat putere, incredere, siguranta si... imortazilarea eterna a momentului in care m-am indragostit de piciul meu:
Piciul era igrijit ca la carte, schimbat de haine de mai multe ori pe zi si il puteam tine cu noi oricat/oricand vroiam:
Nu as schimba nimic... totul a fost perfect. A fost experienta care m-a facut sa ma gandesc ca poate vreau sa am mai mult de un copil :). Mama va fi foarte fericita sa citeasca asta :).
R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu