Incepand din momentul cand micul omulet incepe sa apuce, sa roada, sa azvarle TOT, majoritatea parintilor incep cu interzicerile: "Nu ai voie cu asta!", "Nu pune mana pe aia!", "Lasa asta!", "Nu umbla la aia!", etc...
Pentru ca mogaldeata nu intelege sensul cuvintelor, parintii nu se mai obosesc sa spuna "Lasa telecomanda!", "Nu pune mana pe telefon!", "Lasa paharul!". Cel putin la mine asa a fost. Mi-a fost mai simplu sa spun "asta".
Am incercat sa nu-i interzic prea multe. Sa-l supraveghez, insa sa-l las sa umble aproape peste tot si aproape cu orice. Insa, au existat si momente cand pur si simplu nu am putut sa-l las sa faca ce vrea (de exemplu, nu am vrut sa-l las sa se joace cu noul meu IPhone ;)... cel putin in primele zile).
Si uite-asa, azi o "asta", maine o "aia" si m-am trezit, de-odata, cand piciul meu a prins glas, ca imi tot cere "asta". Iar eu habar n-am la ce se refera el.
Nu era mai bine daca lasam lenea de-o parte si in loc sa spun generic "asta", spuneam lucrurilor pe nume????
Dar m-am invatat minte! De cand mi-a trantit primele "asta" in propozitii, m-am corectat, si, de atunci, ii vorbesc precum unui adult, folosind propozitii normale si spunand lucrurilor pe nume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu