A fost o excursie care i-a placut mult piticotului, ca a tot vorbit despre ea şi în culcare şi în sculare. Şi în somn întreba daca mergem "a apica maie a sisip" (la apica mare la nisip). Muni a fost foarte încântată că Eduţu a fost cuminte, ascultator, mâncăcios, dormicios.... un minunat, ce să mai zic :)).
S-a uitat la desene cu "cacoane" pe iPad
S-ar relaxat în curte
S-a bălăcit mult, căci, ca un răcuşor veritabil, adoră apa
S-a întristat când Muni nu l-a mai lăsat in apică
A alergat şi s-a distrat în nisip
A ieşit cu gashka mov la un Gyros ;)
A fost pur şi simplu.... ADORABIL
A dormit în autocar
Şi, aşa cum ne asteptam, el si Muni s-au întors şi mai siamezi decât au plecat... Când ne-a vazut prima dată, în loc sa bage un "pakiku" de fericire, a bagat o mâţâială, a început să o strige pe Muni şi s-a agăţat de gâtul ei, de unde nu l-am mai putut dezlipi fără lacrimi.
Şi, de atunci, de fiecare dată când plecam de la mama, plange de parcă e sfarşitul lumii, de fiecare dată când plecăm de acasă ne întreaba "Begem a Muni???" şi de fiecare dată când e Muni în preajmă, noi suntem ca şi inexistenţi. Şi într-o anumită măsură înţeleg toate astea... Mama l-a răsfăţat mereu, i-a făcut toate poftele, şi-a canalizat toată dragostea către el. Şi-au creat o relaţie specială.
Însă mai e ceva, care ma sâcâie rău.... Când o vede pe Muni, după ce a stat cu noi, şopteşte încet "Muni..." şi pune o figură atât de tristă, de mai are niţel şi plânge. Şi, de multe ori, se aşează încet pe jos, culcat şi stă acolo cu faţa aia trista. E foarte aproape de mutriţa pe care o facea în primele zile de grădiniţă când ne vedea că am venit să-l luam acasă. Şi din nou simt ca s-a crezut abandonat. Şi nu înţeleg... cum poate să creadă că Muni l-a abandonat?.... că doar vede ce mult îl iubeşte... Şi cum să se simtă abandonat, atâta timp cât e alături de mami şi tati - cei care îl iubesc cel mai mult din lume??? De ce nu poate sa se bucure de noi când e cu noi şi de Muni când e cu ea? Ofofofof..... Ce greu e sa înţelegi ce e în sufletul de om al unei maimuţici gogonate...
Însă..... când nu se smiorcăie după Muni.... e cel mai vesel şi mai minunat copil din lume!!!! Ţopaie, râde în hohote, face "ghidi, ghidi" (gâdi), se joacă, doarme de rupe patul şi, mai ales, vorbeşte ca un comentator sportiv...
06.06.2012 - ziua în care cuvintele s-au legat între ele
Miercuri dimineaţă, Eduard s-a trezit foarte bine dispus. Flo a pregatit o omletă pentru micul dejun iar Eduard a salivat pe langă el, strigând Bun! Buun! Bun!! Papam!!!. Imediat ce a fost gata omelta, i-am pus piciului într-o farfurie şi l-am aşezat la masă. Şi apoi a venit surpiza!
Eduţu, balotând la omletă, ne spune: Uduţu papă a masă tot! Mami, tati a păpat! (Eduţu papă la masă tot! Mami şi tati au păpat!)
Noi, uimiţi de multitudinea de cuvinte legate pe care le-a spus: N-au păpat măi piticanie mami şi tati, ca n-au apucat de tine!!!
Eduţu: Mami, tati au păpat nu! (Mami şi tati n-au păpat)
Şi ăsta a fost începutul. De atunci, piciul nostru vorbeşte ca şi cum ar comenta un meci de fotbal, fară virgulă sau punct, pune mereu verbul şi negaţia la sfârşit şi e atât de amuzant, că ne vine să-l mâncăm!!!!
Alte "discuţii" cu maimuţica noastră:
Merg miercuri seara să o iau pe mama pe la noi, să facă entertainment cu piciul, cât mergem şi noi să facem entertainment cu Linkin Park. Eduţu mă primeşte foarte vesel acasă, mai ales că i-am adus-o pe Muni. A doua zi, când vin acasă (de data asta fară Muni), Eduţu bagă întâi un zâmbet de milioane, apoi se uită în spatele meu şi nu vede pe nimeni, doar uşa închizându-se. Zâmbetul îi dispare şi imi spune: Mami ai ninit DA! Muni a ninit NU??? (Mami, ai venit? Muni nu a venit şi ea cu tine?????).
Eu: Doar mami a venit de data asta iubitule! Vii să-mi dai un pupic?
Eduţu, clar deprimat: NU!
---
Plecam seara din parc şi mergem cu maşina până acasă. Cu o curbă înainte de a ajunge la bloc, Eduţu exclamă: A jujus!!!! (am ajuns!!). Apoi, când Flo bagă maşina cu spatele în parcare, Eduard "comentează": Tati pachează maşina!. Apoi, când opreşte motorul: Gata a pacat-o!!
---
Venind de la cumpărături... Eduard are poftă de iaurt şi spune: Tati aguţel acasă păpăm da afaă nu! (Tati mâncăm iaurţel când ajungem acasă, afară nu vrei să-mi dai, nu??)
---
Mergem cu maşina pe stradă. Eduard se uită pe geam şi exclamă: Pouă nu obela ichidem da (nu plouă, deci putem închide umbrela) :)))))))
---
Azi, mergeam la magazin. Eduard comenta: A ghizim begem cupănăm apică bem acasă (mergem la magazin să cumpărăm apică pe care o bem acasă).
---
Eduard face febră şi mergem cu el la doctor.
Noi îi povestim pediatrei ce simptome a avut: A avut febră seara.
Eduard, foarte atent la ce spunem noi: Da!
Noi: Şi a fost foarte prost dispus, se vedea ca nu se simte bine.
Eduard: Da!
Noi: Şi zicea că-l doare burtica.
Eduard: Da!
Noi: Şi sforăie rău când doarme
Eduard: Da!
Distrăm doctoriţa, ne liniştim, că nu pare să aibă nimic grav copilul, plecăm spre casă. Pe drum, Eduard comenta ce s-a întâmplat la doctor: A dodot atena buua Aaaa uechi! (La doctor s-a uitat cu lanterna în gură şi el a făcut Aaaa şi în urechi)
Cum să nu-l ador?!?! Guriţă vorbăreaţă şi scumpă ce e!!!!!!
Este un adorabil vorbaret! Cel mai minunat nepotel!
RăspundețiȘtergereConfirm: E adorabil si e uimitor cat este de implicat sa comenteze tot ce i se intampla. Are opinii, pareri si puncte de vedere. Bref: are personalitate !!
RăspundețiȘtergere