Avertisment!






AVERTISMENT!

Orice reproducere a textului sau a imaginilor din acest blog, fara acordul meu, reprezinta furt si impotriva hotilor vor fi luate masuri conform reglementarilor legale in vigoare.

In cazul in care doriti obinerea acordului meu pentru a le uitiliza, va rog lasati un comentariu cu datele dvs de contact.

Va multumesc,
Roxana



joi, 31 mai 2012

Cand pisica nu-i acasa...

... Parintii plang pe la colturi.

Care parinte de copil mic nu a zis macar o data in 'cariera' de parinte, ca si-ar dori cateva zile doar pentru el, in care sa uite de copil si sa faca ce vrea, cand vrea, sa doarma cat de tarziu dimineata, sa mearga in oras la distractie si sa se intoarca acasa spre dimineata, sa nu se mai impiedice de jucarii prin casa?

Cred ca toti ajung sa spuna asta la un moment dat...

Weekendul trecut aveam de ales intre:
1. Sa-l caram pe Eduard intr-o calatorie de 10 ore cu masina pana la Bistrita intr-o vineri, sa il lasam sa doarma pe mese la nunta la care am fost nasi sambata, sa ne chinuim, rupti de oboseala, sa avem grija de el duminica, si sa il caram inca 10 ore in masina, inapoi spre Bucuresti, luni....
sau....
2. Sa il trimitem cu mama in excursie in Grecia pentru 10 zile.

Am ales sau... Asa ca vineri seara, Eduard s-a imbarcat in autocar cu Muni si au plecat spre taramul tzatzikiului.

Toate bune si frumoase in weekend. Ne felicitam intre noi (eu si Flo) pentru decizia pe care am luat-o, avand in vedere ca abia ne-am descurcat cu timpul, asa, de capul nostru si am fost pe fuga non-stop. Nunta a fost extraordinara iar finii nostri sunt cei mai minunati din lume! La intoarcere ne-am oprit sa vizitam Salina Turda. A fost un weekend foarte reusit!!!

Apoi ne-am intors in Bucuresti. Si am vorbit zilnic cu piticul nostru la telefon. Si dorul de el a inceput sa ne roada din ce in ce mai tare. Prietena mea, Sorina, mi-a povestit ca, atunci cand a fost plecata fara copii in excursie, cand vedea un copilas mic ii dadeau instantaneu lacrimile. Ma gandesc zilnic la asta :).

Ma consoleaza faptul ca el este foarte bine acolo. Mananca bine, doarme bine, este vesel si bine-dispus si, mai ales, este cuminte si o face pe Muni sa nu regrete nicio clipa ca l-a luat cu ea. Mereu imi spune la telefon ca avem cel mai minunat copil din lume :).

Cele mai grele clipe sunt cand vorbesc cu el la telefon. Paradoxal, tot astea sunt si cele mai minunate clipe. Cand ii aud glasciorul cristalin spunandu-mi cuvinte pe care nu le-am auzit pana acum niciodata din gurita lui... sunt extrem de fericita si, in acelasi timp, simt ca mi se topeste inima.

Eu: Ce faci iubitelul meu mic? Esti la plaja?
Eduard: Da!
Eu: Ai dormit?
Eduard: Da! Mut! (mult)
Eu: Bravo, iubitule! Ai mancat?
Eduard: Da!
Eu: Ce ai mancat puiul meu scump?
Eduard: Ciobita! Tot!
Eu: Bravo! Si cu ce te joci tu la plaja?
Eduard: Caconul! Isip! (cu tractorul in nisip)

Mama: Spune-i lui mami cu cine am mers azi la plaja?
Eduard: Mamaie! Doua! (cu doua mamai) :))))
Mama: Si mai spune-i lui mami ce le spunem noi cand le vedem?
Eduard: Ninineeeaaaata! (buna dimineata)
Mama: Canta-i si lui mami ce imi canti mie cand te trezesti!
Eduard: Oac-oac, ninininina!!!!

Intr-o dimineata, Eduard statea in fund la malul marii, nud, balacindu-se in valuri. La un moment dat o striga pe mama si ii spune: 'Muni!!! Putza uata apica!!' (Buni! Putza inoata in apica!).

Abia astept sa-l smotocesc si sa-l pupacesc! Sa-i simt mirosul de bebelus dragalas si sa-i pup bulanasele grasune de piticot mancacios!!!!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu