Eduard, cel care merge la grădiniţă

Nu v-am mai povestit ce mai face Eduard de când merge la grădiniţă....

Păi....
Încă nu doarme suficient
Între 45 min si 1 oră jumate, cât îmi spun educatoarele că doarme Eduard la grădiniţă, nu sunt mulţumitoare pentru mine. Vorbim totuşi de Eduard, un pici iubior de somnic. Un pici care în weekend, când stă acasă doarme între 3 si 4 ore la prânz... E un mister pentru mine de ce la grădiniţă doarme atât de puţin.

Şi, din prima zi de grădiniţă şi până azi, nu mai vrea să stea singur în cameră când se culcă. Îmi arată cu degetul spre fotoliu şi îmi spune: "Mami!! Totoiu!". Să mă aşez în fotoliu până adoarme el. Şi adoarme imediat, în doar câteva minute...

Grădiniţa îi face foame :)))
Mi-au spus Miss-ele că mănâncă de cele mai multe ori ambele feluri de mâncare la prânz şi tind să le cred, căci parcă bulănuţele Gâlmului sunt ceva mai pufoase în ultima vreme. După grădiniţă, petrecem 3 - 4 ore cu Muni în parc, călărind bicicleta, jucându-ne cu mingea sau cu maşinuţele, sau, pur şi simplu, alergând prin iarbă şi socializând cu alţi pitici. Asta înseamnă consum maxim de energie... care trebuie recuperată. Aşa că, în timpul distracţiei din parc, Eduţu mai mănâncă un fruct şi o gustărică (un covrig, o gogoşică, biscuiţei sau ce se mai găseşte....). După asta, mergem acasă şi ne aşezăm la masă. De cele mai multe ori Eduard mai îmbucă şi el ceva: fie câteva linguri din mâncarea noastră, fie un iaurt, fie un senviş.... Ce are chef....

Socializează mai bine şi ne povesteşte despre colegi
Ne povesteşte cum Onuţa doame a niniţă (Ionuţa doarme la grădiniţă). În parc se împrieteneşte cu copii şi ţine minte cum îi chiamă. Seara, la culcare, balmajeşte despre Maiia (Maria), care a pecat acasă. Ştie că un anume copil are o anumită jucarie şi când îl vede în parc, întreabă de jucaria lui preferată. De exemplu, un baieţel are o roată de o împingi cu un băţ. De câte ori o vede pe mamica lui, se duce şi o întrabă Oata????

Cu prietenul Andrei prin parc

E mai independent şi mai curajos
În trecut, Eduard nu se dezlipea de noi... Acum, în magazin merge singur printre rafturi şi trebuie să fim foarte atenţi să dispară din raza noastră vizuală. Acum câteva zile a împins singurel coşuleţul cu cumpărături de când am intrat în magazin şi până am plecat. Noroc că nu am avut nimic voluminos sau greu de cumpărat.

Înainte cerea mereu să îl luăm de mână. Acum nici măcar la scări nu mai vrea să îl ţinem de mână. De cateva zile a reuşit performanţa de a coborî singur, singurel, pe scări, cele 3 etaje de la noi de la bloc. La urcare e mai greu... aşa că vrea în braţe :)).

Trăieşte mai intens
În traducere liberă: când are de plâns, plânge mai rău şi mai mult decât înainte, însă şi când e vesel, e mai galagios şi mai exteriorizat.
Plânge de tremură cămaşa pe el de dragul nostru şi al lui Muni. Dimineaţa, când îl lăsăm la grădiniţă plange după noi, iar seara, când plecăm de la buni spre casa noastră, se jeleşte după Muni.
Însă momentele de veselie sunt memorabile: ţopăie de pe un picior pe altul şi strigă "Pakiku", se învârteşte până ameţeşte, ţipă în gura mare, aleargă şi e mereu cu gura până la urechi.

O cursă cu caruciorul lui Andrei

Dansul cu învârteli 

Vrea să meargă la grădiniţă, dar e bleg :)

De fiecare dată când ne îmbrăcăm să ieşim din casă, ne întreabă cu entuziasm în glas: "A niniţă?? A popii? A Miss?" (la grădiniţă? la copii? la Miss?). Dacă îi spunem ca nu, nu mergem la grădiniţă, atunci ne întreabă "Miine??". Adică mâine mergem??? Dimineaţa, în drumul spre grădiniţă, e ca o placă stricată: "Niniţă!!! Niniţă??? Niniţă!!!!". Asta până parcăm maşina în faţa grădiniţei... Apoi începe să plangă.... şi sa ne strige "Mama! Tata! Mama-Tata! Ma-tataaaa!!!!!". Şi cu toate astea, întinde mâinile să meargă la Miss în braţe... hmmm...

Şi l-am întrebat dacă îi place de Miss şi ne-a spus că da :).

Când mergem să îl luăm după-amiaza de la grădiniţă, îl găsim vesel, ne îmbrăţişează şi ne povesteşte ce a facut, ce a mâncat, cu ce s-a jucat... 

E foarte comunicativ şi atent la ce se întâmplă în jur

Asta nu consider ca e o evoluţie ca urmare a mersului la grădiniţă, ci doar a faptului că a mai crescut puţin. E o caracteristică a lui Eduard cel mărişor :). Raspunde mereu cu "da" sau "nu" când îl întrebi ceva. De exemplu, îl întreb "Ti-e somn?". Şi el raspunde "da". Sau când cască, zice el singur "Ţe son...". 

Cu o curbă, doua înainte să ajungem în locurile frecventate des (acasă, la buni, la mamaie) spune "Ajujus!". Adică "am ajuns!". Când dau maşina cu spatele îmi spune "Pacăm a gajaj", adică "parcăm la garaj". 

Dacă strănută sau tuşeşte cineva (inclusiv el), spune "Tatate" (sănătate) şi apoi "Mesi" (mersi). Dacă îţi cere ceva şi apoi ţi-l dă înapoi, spune "Mesi".

Seara are o placere imensă să stea dezbrăcat. Şi mereu îi spun "Mami, să nu faci pipi în pat sau pe covor!". Şi el îmi spune "Pipi! A ceceu! Uiţă! Pesăs!" (adică pipi se face la veceu, la oliţă sau în pampers). Numai că la veceu sau la oliţă se aşează, stă 2 secunde şi apoi se ridică spunând "A cucut" (am făcut), deşi e clar că nu a făcut nimic :)))).

Sunt tare mândră de puiul meu. Chiar dacă e bleg rău şi plânge absolut în fiecare dimineaţă, sunt liniştită pentru că se vede că îi place la grădiniţă şi vrea să se întoarcă acolo. Zilele astea, cât a fost bolnavic şi l-am ţinut acasă, m-a întrebat non-stop dacă îl duc la grădiniţă...

PS: A învăţat şi primul cântecel. Într-o zi când stăteam la locul indicat (pe fotoliu) aşteptând ca Eduard să adoarmă, l-am auzit spunând "Oac! Oac! Ni-ni-ni-ni-na!". Am rămas cu gura căscată şi cu ochii cât ceapa!!!! La iarnă sigur îi va spune poezie lui Mos Crăciun :))))))