Avertisment!






AVERTISMENT!

Orice reproducere a textului sau a imaginilor din acest blog, fara acordul meu, reprezinta furt si impotriva hotilor vor fi luate masuri conform reglementarilor legale in vigoare.

In cazul in care doriti obinerea acordului meu pentru a le uitiliza, va rog lasati un comentariu cu datele dvs de contact.

Va multumesc,
Roxana



miercuri, 16 noiembrie 2011

Eduard si reclama Vodafone Mega Babies

         
De ceva vreme tot cochetam cu ideea de a-l duce pe piciu' mic la casting pentru reclame. Insa de fiecare data cand auzeam de un casting, momentul era total nepotrivit si nu reuseam sa ajungem.

Pe la mijlocul lunii septembrie, se pare ca astrele s-au aranjat favorabil pentru piciul nostru, si am reusit sa ajungem la un casting pentru Vodafone. Cautau 10 bebei pentru o sedinta foto si vreo 40 pentru reclama video.
Raspunsul urma sa-l aflam in cateva zile.

Trecusera cam 2 saptamani de la casting. Deja ne scosesem reclama din minte, convinsi fiind ca nu ne-au selectat, cand, intr-o vineri seara, primesc un telefon ce ne-a facut sa topaim prin casa de bucurie: Edutzu' Galmutzu' Gogonat Coconut este unul din cei 10 copii selectati pentru sedinta foto!!!!!

Sedinta foto a fost bestiala!

Luni am mers la proba de costume. Din primul moment cand am pus "costumul de scena" pe el, Eduard a inceput sa se matzaie si, intr-un final, chiar sa planga.... Naaaspaaaa.... Deja am inceput sa-mi fac griji pentru sedinta foto. Ma si vedeam incercand cu disperare sa-l fac sa se opreasca din plans, iar pe el mi-l imaginam plangand si mai tare cu fiecare incercare a mea...

Din fericire, marti, la sedinta foto, Coconut-ul a fost intr-o pasa foarte buna, fiind foarte deschis spre maimutzareala in lumina reflectoarelor.

Asa cum ii shade bine unui star, piciu' a facut totusi nazuri legate de costumul de scena si a refuzat categoric orice pereche de incaltaminte din garderoba pregatita. Pana la urma, pentru a nu supara prea tare interpretul, s-a facut un compromis: accepta costumul, dar poate sa isi pastreze proprii lui papuci uzati.


  Iata cateva 'instantanee' de la sedinta foto





Si cele 2 momente 'castigatoare'


Cateva nazuri de mica vedeta :)


Proba de dans: "This boy is very good!"

Pentru proba de "dans", cea in urma carei se lua decizia daca un pici va participa si la filmarea reclamei video sau nu, am avut ceva emotii. Asta pentru ca nu stiam exact ce presupune aceasta proba si pentru ca, stiindu-l pe Eduard, eram convinsa ca el nu va dansa.... de fapt nu se va misca in niciun fel, la comanda.

In final a fost totul cat se poate de bine. Eduard a facut o impresie foarte, foarte buna, fiind mereu cu fasolea la vedere, foarte cooperant si dispus sa faca ceea ce i se arata. Am plecat de acolo foarte increzatori, mai ales ca l-am auzit pe expertul strain, adus special pentru a alege interpretii, spunand despre Eduard: "This boy is very good! Very good!!".

Ziua filmarilor: o zi cat o saptamana

Sambata am fost chemati la studiourile de filmare la ora 9 dimineata, fiind avertizati ca urmeaza aprox 7 ore de filmare (cu pauze, bineinteles). Stiam ca Eduard o sa vrea sa doarma in curand, dar speram ca o sa apuce sa filmeze ceva pana o sa intre in "transa" de somn. Cat asteptau sa intre in platoul de filmare, copiii se "distrau" ("epuizau" ar fi un cuvant mai bun) intr-o camera de joaca plina cu jucarii. Din nefericie pentru cariera in televiziune a piciului nostru, am fost chemati in platoul de filmare abia aproape de ora 11. Eduard era deja zombie.



Scena 1, incercarea 1: copiii stau intr-un cub si, la un moment dat, trebuie sa iasa toti din cub alergand. Se da semnul, toti copiii incep sa fuga afara din cub.... Eduard ramane nemiscat.... Apoi face timid cativa pasi pana la "gura" cubului.

Aceeasi scena, incercarea 2: un bebe asezat in dreapta piciului nostru incepe sa planga isteric. Eduard, emotiv si plin de empatie, cum il cunoastem, achieseaza la starea de tristete a "colegului interpret" si incepe si el sa planga. In concluzie: amandoi sunt trimisi la nani....

Ne chinuim vreo ora sa-l adormim pe Edutzu, care nu mai dormise de luni bune in carucior. Pana la urma reusim. Se trezeste exact cand in studio se ia pauza de masa.

Dupa-amiaza revenim la studio, imbracam piciul intr-un alt costum de scena si asteptam sa mergem din nou in platou.


Intre timp, in camera de joaca apare CRBL. Se joaca cu copilasii cu bule de sapun si Eduard e iar cu gura pana la urechi.


Organizatorii aleg 4 copii sa mearga sa filmeze urmatoarea scena. Eduard e unul dintre acestia. Ne-am bucurat foarte tare, convinsi fiind ca acum vom reusi. Nu sunt decat 4 copii, o sa fie mult mai bine, ne-am gandit noi.


Ne-am inselat...

Eduard a fost luat din brate de la buni in graba, oamenii care se ocupau de el pe scena erau mascati (reclama s-a filmat cu ecran verde si oamenii de pe scena erau costumati integral in verde - un fel de broscute), nu ne-a mai vazut nici pe mine, nici pe flo.... Instant criza de plans...  Trimis iar la plimbare si filmat cu alt copil in locul piciului nostru....

Aveam senzatia ca suntem acolo si tot filmam de o saptamana. Eram extenuata fizic, dar mai ales psihic.

Am luat atunci decizia ca nu are rost sa-l mai chinuim. Era clar ca va plange de fiecare data cand vor incerca sa-l ia din bratele noastre si chiar nu vroiam sa il stresam prea rau.

Mai ales ca stiam ca ii e groaza de oamenii mascati. Ne-am intalnit odata in Carrefour cu o mascota - un nene cu o bila mare pe post de cap. Eduard se uita urat la el si cand acesta l-a mangaiat pe cap (convins fiind ca orice copil iubeste mascotele), piciu' nostru a inceput sa tremure si sa urle isteric.

Asa s-a incheiat prima experienta media a micului nostru interpret :).

Rezultatul: cel mai frumos cadou de ziua mea primit vreodata!




In seara de 28 octombrie am primit un mesaj de la o prietena: "L-am vazut pe Eduard pe un panou urias la Piata Romana". A doua zi, de ziua mea de nastere, iubu mic mi-a facut cel mai frumos cadou de ziua mea primit vreodata! Mi-e atat de greu sa descriu sentimentele minunate pe care le-am trait la vederea frumuselului meu ingeras la coloanele de la Romana! Mandrie, bucurie, uimire.... pur si simplu fericire... imi venea sa tzopai pe strada si sa alerg si sa strig si sa-l pup in continuu pe minunatul meu copil!!!

Unde am gasit pana acum posterele cu Eduard

Piata Romana
Pe cladirea cu coloanele de la Pta Romana, unde sunt 2 bannere: unul pe partea cu bd Magheru si unul pe partea cu bd Dacia.






Piata Sf. Gheorghe





Chioscurile de ziare

Pe TOATE chioscurile de ziare rosii. Adica practic din 100 in 100 m pe orice strada principala din Bucuresti (nu stiu cum e in alte orase).




In reviste si ziare


Prima vedere in print a reclamei a fost coperta 7 Seri, numarul aparut in 28 octombrie.


Statiile RATB

Piata Presei

Pe Internet
Bineinteles, pe Vodafone.ro, insa si prin alte locuri.



Si pentru ca fara prieteni totul e mai greu in viata, vreau sa inchei spunandu-i din suflet 'MULTUMESC!' dragei mele prietene Raluca pentru ca, in sufletul ei mare, a gasit dorinta de a imparti cu noi 'scena' pe care juca deja baietelul ei, Luca, si ne-a anuntat si pe noi de castingul pentru aceasta reclama, deschizandu-i astfel acest drum, micului nostru interpret. Te pup si te imbratisez cu drag, Ralu! :)

Iata si reclama video, desi Eduard nu apare in niciun cadru. O postez aici in cinstea prietenului nostru Luca, cel mai frumusel copilas care apare in aceasta reclama! Pentru cei ce nu il cunosc, este piticul adorabil, blond cu ochii albastri si care danseaza imbracat in turquoise (are chiar si un prim plan!). Felicitari, Luca!


vineri, 11 noiembrie 2011

De ce imi ador puiul

Trebuie sa incep acest articol prin a spune verde-n fata: ma consider cea mai norocoasa mama din lume, consider ca piciu' meu este printre cei mai frumosi, inteligenti, cuminti si mai cu motz copii care exista pe planeta.

Am simtit nevoia sa spun de la inceput acest lucru, pentru ca aceasta postare poate ca va parea "increzuta" pentru unii. Si, pentru ca nu sunt ipocrita, recunosc din start ca sunt mandra de copilul meu si il consider minunat.

Si, in plus, trebuie sa va spun ca eu cred cu tarie ca orice parinte trebuie sa considere ca puiul lui e "cel mai tare din parcare" si trebuie sa poata sa scrie o astfel de postare in care sa enumere motivele pentru care il adora.


Eu il ador pe Eduard pentru ca:

Este atat de frumuseeelllll!!!! 
Are niste ochisori frumosi si o privire sincera, care cateodata, parca e a unui om mare. Are cel mai fin si mai simpatic perisor din lume. Are un nasuc perfect si o gurita dulce foc. Are manute mici, dar indemanatice. Are bulanashe grasane si pufoase, perfecte pentru pupaceala non-stop.

Este atat de istet!!!
Ma uimeste in fiecare zi ce putere de invatare are si cat de repede prinde orice lucru nou. Are un an si patru luni si ma inteleg cu el aproape perfect. Sunt foarte rare momentele cand nu el nu intelege ce vreau sa-i spun sau invers. Vocabularul sau se imbogateste in fiecare zi. Prinde cuvintele "din zbor", nu trebuie sa i le repetam. Le intelege sensul din discutiile noastre si incepe sa le foloseasca si el. De exemplu, cunoaste categoriile de articole de imbracaminte si daca gaseste o bluza prin casa stie daca e a mea sau a lui Flo - "A tata cocou!" - adica e tricoul lui tata.
Niciodata nu mi-am imaginat ca ma voi intelege cu copilasul meu atat de devreme. E pur si simplu minunat!

 

E un somnoricios adorbil!
De cand s-a nascut a fost dormicios si, desi acum ca a crescut nu mai doarme la fel de mult ca inainte, tot se poate observa ca e un copilitz somnoricios.
Adora patul, pernele si paturile. Se tranteste peste ele, se freaca cu obrajii de perne scotand sunete de bucurie, se inveleste cu paturica cu zambetul pana la urechi. Cum vede o perna, nu se poate abine sa nu se tolaneasca putin peste ea.
Ziua, cand il vad ca e cam obosit, ii spun "Edutzu, hai sa facem nani!". Se opreste din joaca si porneste in pas grabit spre dormitor. Il asez in patut, il pup si ii urez "Somn usor" si plec in sufragerie. Rare sunt zilele cand trebuie sa ma mai intorc la el, pentru ca nu adoarme sau se smiorcaie. In 90% din cazuri balmajeste cateva minute si apoi se culca.
Iar seara pe la 9.30, imediat ce a terminat de baut lapticul (ceea ce dureaza max 3 minute) ne arata cu degetul catre pat si ne spune "Nani! nani!". Inchide ochii cum il asezam in patut.


Ne iubeste si ne-o si arata!
Nu se pot explica in cuvinte sentimentele unui parinte atunci cand vine acasa si isi vede copilul bucurandu-se ca s-a intors. Eduard ne striga, tipa, rade in hohote, alearga, bate din picioare, face ca toate animalele si ca toate motoarele si claxoanele masinilor. Parca incearca sa ne povesteasca in cateva secunde tot ce a facut el cat am fost plecati. Stie sa trimita bezele, sa dea pupici pe obraz si sa puna botic de pup. Vine si ne imbratiseaza din proprie initiativa si, daca stam langa el in pat, ne mangaie cu manutzele lui mici si dragalase.
Cand o persoana draga lui nu este prin preajma, i se face dor si incepe sa intrebe de ea. De multe ori intreaba de "Mei" (buni) si "Nanoi" (tusi Oana). Daca mergem in vizita la ele si Oana nu a ajuns inca acasa, este atat de suparat! O striga cu tristete in glas si bate la usa camerei ei.


E vesel mereu!
Edutzu' scump se trezeste cu zambetul pe buze. In fiecare dimineata, cand ne trezim si ne uitam spre patutul lui, acolo ne asteapta un zambet larg si adorabil: "mami!", "tati!", "tatu!" (adica 'salut'). Daca e ocupat cu joaca si deodata ne surprinde ca ne uitam la el, ne zambeste. Daca iesim la o tigara pe balcon, cand ne intoarcem in casa, ne zambeste. Cand isi vede bunicii, zambeste. Cand ii zambeste cineva, zambeste si el. Face glume in incercarea de a ne distra - merge caraghios, se tranteste pe jos teatral. Ne ia la joaca, tragandu-ne de pantaloni. Ii place la nebunie sa ne alergam prin casa si sa facem "Bau!". E un copil care iti aduce bucurie in suflet, te face sa uiti de suparari si depresii. Este pastila mea de fericire :).


E prietenos si darnic
Nu exista lucru pe care sa i-l ceri lui Eduard si sa nu vrea sa ti-l dea. Oricat de mult ii place sa se joace cu un lucru, daca i-l ceri, el il da cu placere si iti mai spune si "mesi" (mersi) cand ti-l da. Da "noroc" cu baieteii, pupa fetele, merge de mana cu alti copii pe strada. Imparte toate jucariile care le are cu el altor copii in parc si nu se supara daca el nu mai are cu ce se juca.

...

Si sunt atatea alte motive pentru care il ador... mi-e si greu sa le ordonez ca sa le scriu aici. Il ador pentru tot ceea ce este si pentru tot ceea ce ma face pe mine sa fiu.

Pentru ca este un exemplu de bucurie, ne ajuta sa ne aducem aminte ce e fericirea si unde se gaseste ea. Ne arata castigul unui om sincer, ne imbogateste sufletele cu sentimente noi in fiecare zi.

Ne invata ca trebuie sa traim azi, sa nu amanam nimic, pentru ca fiecare moment este special si poate fi transformat intr-un motiv de fericire.

Ne face sa ne dorim sa fim mai mult si mai buni in fiecare zi, sa incercam din rasputeri sa ne depasim pe noi insine. De cand il am pe Eduard, cea mai mare teama a mea e sa il dezamagesc pe el, sa nu ii fiu alaturi cand are nevoie de mine, sa nu fiu mama care ii trebuie lui sa fiu...

Posibil sa mai fi spus asta intr-o postare mai veche: acest copil a ridicat stacheta atat de sus pentru noi, parintii lui, incat a devenit o cursa pentru noi sa fim niste parinti demni de el.

Am plecat pe acest drum, al cresterii unui copil, cu conceptia comunista ca un copil trebuie facut mare de catre parinti. Ca e o munca extrem de grea sa cresti un copil. Total gresit! Copilul creste singur, noi trebuie sa muncim ca sa tinem pasul cu el, sa crestem odata cu el, sa invatam odata cu el, sa devenim oameni noi, alaturi de el.

Copilul meu e o minune! Este cel mai frumos lucru care exista pe planeta!
Si din cand in cand o sa mai scriu astfel de postari, pentru a-i multumi pentru ca este asa cum este si pentru ca ma face sa imi doresc sa fiu si eu mai mult.


Sedinta foto a fost realizata in timp ce piciu' savura niste 'guguri'



Ca si incheiere, vreau sa va invit si pe voi, cititorii-parinti, sa lasati un comentariu aici si sa imi povestiti de ce va adorati voi puisorii. Va garantez ca va veti simti foarte bine daca veti face asta!

miercuri, 9 noiembrie 2011

Caciulita vesela

Cam pe vremea asta anul trecut, Edutzu' scump a primit cadou de la Nanoi (tusi Oana) o caciulita foarte, foarte simpatica, ce transforma orice pici ghidus intr-un mic lupusor. La vremea respectiva caciulita ii era putin mare, insa a purtat-o cu mandrie toata iarna.

Acum, ca vremea rece s-a intors (din pacate) am scos-o de la cutie, sa o probam din nou. Acum este un pic mica. Insa mai are inca puterea de a transforma un pici, de data asta si mai ghidus, intr-un lupusor, parca si mai simpatic :). Si, de data asta, lupusorul asta are si dinti!