Avertisment!






AVERTISMENT!

Orice reproducere a textului sau a imaginilor din acest blog, fara acordul meu, reprezinta furt si impotriva hotilor vor fi luate masuri conform reglementarilor legale in vigoare.

In cazul in care doriti obinerea acordului meu pentru a le uitiliza, va rog lasati un comentariu cu datele dvs de contact.

Va multumesc,
Roxana



vineri, 29 octombrie 2010

Happy 30s.... or not????

Azi e o zi speciala... insa nu sunt sigura ca e speciala "in a good way" sau "in a bad way". Sentimentele sunt foarte amestecate.
Este prima aniversare a "noii" Roxana. Atatea s-au schimbat fata de aniversarile trecute....
Acum un an nici nu stiam de existenta piciului mic (desi eram deja insarcinata in 3 saptamani!!!). Acum toata viata mea se invarte in jurul lui.
Acum cativa ani aproape ca eram impotriva ideii de a avea un copil. Cand am inceput acest blog, Andreea mi-a spus sa scriu si de discutiile pro si anti copii pe care le aveam inainte. Bineinteles toata lumea era pro si eu eram contra :)). Intotdeauna mi s-a parut ca un copil e deja prea mult - ideal ar fi jumate - pentru a mai putea duce o viata normala. Bineinteles parerea asta era bazata pe povestile de groaza spuse de altii despre copiii lor. Azi pot spune cu mana pe inima ca e mult, MULT, mai usor decat credeam. Insa... stiti cum e... niciodata nu poti fi multumit cu ceea ce ai... intotdeauna e loc pentru mai mult :).

Ce-mi lipseste??? Pai imi lipseste Flo... Faptul ca stau singura acasa cu piciu' mic imi creaza o oarecare dispozitie spre deprimare. El doarme destul de mult si eu ma plictisesc de moarte. Daca am fii toti 3 ar fii altfel. Nici nu mi-am facut putere sa ma apuc de vreun proiect, ceva singura... Stau si zac... Sper sa reusesc cat mai curand sa ies din starea asta vegetativa...
Imi mai lipsesc prietenii si colegii de servici. Provocarile unor discutii intelectuale, care sa nu implice continutul scutecelor sau propozitiile monosilabice ale unor bebelusi de cateva luni.
Si cel mai mult imi lipseste sentimentul ca eu sunt pe primul loc, sa pot sa ma gandesc doar la mine din cand in cand. De ziua mea, ma aranjam, ma gateam... ma simteam speciala... Azi, din pacate, nu ma simt speciala... Ce-i drept... sunt inca in pijama :)). Si nu e nici macar o pijama speciala.

Cand ma gandeam la varsta de 30 ani inainte, o vedeam ca pe o varsta la care cu siguranta voi fi un om matur. Pe bune?!!??! Uite ca nu ma simt deloc asa, desi sunt si mama.... Si e un pic frustrant... Pentru ca eu simt ca am mintea la fel ca la 20 ani ..... cu o singura exceptie: implinind aceasta "frumoasa" si rotunda varsta am inceput sa ma gandesc... cand piciu' mic va avea 20 ani, eu voi avea 50... si ma intreb: de ce draq am asteptat atat pana sa am un copil???? ma simt atat de batrana cand ma gandesc la asta. Daca as putea da timpul inapoi l-as dori pe Eduard mult mai devreme :). Sa copilarim impreuna.
O sa incerc totusi sa copilaresc si asa - babaciune fiind :)).

Ce imi doresc pentru ziua de azi?
Imi doresc o baie cu spuma, care sa dureze cel putin o ora (sa inlocuiasca dusul facut pe fuga in timp ce doarme piciu' mic), timp in care sa ma relaxez si fizic si psihic si sa nu ma stresez ca se poate trezi piciu' mic si nu il aud cum plange;
Imi doresc sa merg la coafor sa ma tund si sa ma vopsesc; sa ma simt din nou frumoasa :);
Imi doresc sa ies in oras diseara, sa simt ca e sarbatoare...
In final, imi doresc sa nu ma deprime prea tare faptul ca cele de mai sus nu se vor realiza.

Sunt fericita totusi ca piciu' mi-a urat "La multi ani" dimineata asta (cu ajutorul fetelor mele: mama si Oana - va pup si va iubesc fetelor!!!!):


Cand imi zambeste piciu' uit tot ce am scris mai sus si simt doar ca sunt fericita. Doar atat :). Pacat ca acum doarme. As fi avut nevoie de un zambet stramb de-al lui :).

luni, 25 octombrie 2010

Visele unei mame

Ca orice femeie care urmeaza sa aiba un bebe, cand am fost insarcinata, mi-am format o imagine despre cum as vrea sa fie copilul meu. Majoritatea oamnilor au o idee fixa legata de asta: "cum o fi... numai sanatos sa fie". WHAT???? O intrebare am pt cei ce gandesc asa: voi chiar nu va doriti altceva decat sanatate pt copilul vostru???? Ca il veti iubi oricum, asta e clar (daca aveti un pic de minte)... Dar sunt convinsa ca si voi va doriti mai mult de atat...
Eu vroiam sa aiba ochii mari, buze pline, sa fie vesel si sa doarma mult. Ma dispera gandul ca va trebui sa ma trezesc noaptea luni de zile sau, mai rau, voi avea nopti nedormite facand entertainment copilului prin casa. Si au romanii un stil.... de cate ori spuneam cuiva ca eu sper ca piciul meu sa fie un somnoros la fel ca mine si Flo, venea invariabil raspunsul: "asa ceva e imposibil, nu exista bebelus care sa doarma noaptea"... "al meu pana la 2 ani s-a trezit de 3 ori pe noapte sa manance"..."primele luni va fi groaznic"... "sa vezi colicile".... "sa vezi dintii"... "sa vezi cand plange degeaba cu orele si nu mai stii ce sa-i mai faci"... si tot asa...
Sincer! Ma ingrozisera astfel de povesti. De fiecare data cand auzeam asa ceva ma rugam sa nu fie si cazul nostru. Si ajunsesem sa ma auto-conving ca nu va fi si cazul nostru. Spre finalul sarcinii eram ferm convinsa ca piciul meu nu va fi asa.
Si ghiciti ce????? AM AVUT DREPTATE!!!!! URAAAAA!!!!
Piciul meu nu numai ca a fost asa cum mi l-am imaginat... a fost mai mult de atat!
Are ochii mari si frumosi:
Are buze grase :)

Este vesel si zambaret, nu plange fara motiv si, mai ales, nu a plans niciodata cu orele




Si - cel mai important lucru - E UN SOMNOROOOOSSSS. Doarme toata noaptea. La 7 - 8 dimineata mananca si pe la 9 se culca din nou. Mai doarme inca 2 - 3 ore. :) Stiu..... in momentul asta sunt motiv de invidie pentru o sumedenie de mame. Stiu ca sunt printre cele mai norocoase mame din lume! Dar sunt si mandra de asta!!! Pentru ca sunt convinsa ca, in parte, acest lucru este si meritul meu si al lui Flo. Pentru ca ne-am ascultat instinctul si l-am lasat pe bebe Eduard sa doarma cum ii e lui mai bine. Respectiv pe burta.
Da.... stiu... sunt o gramada de polemici legate de aceasta pozitie de somn, insa pana la urma Eduard a dovedit ca asa a fost cel mai bine.

La inceput se trezea de doua ori pe noapte: la 1 si la 4. Pe la o luna a renuntat la una din mesele de noapte si se trezea o singura data, in jurul orei 3. La o luna jumate am decis sa nu ii mai dam mancare noaptea: el se trezea la ora 3, noi il intorceam pe burta si dormea asa pana dimineata. Asta s-a intamplat pana aproape de doua luni. Vazand dexteritatea cu care piciul nostru intoarce capul de pe o parte pe alta cand e culcat pe burta, ne-am convins ca e mai bine sa ne ascultam instinctul decat sa ascultam de cei speriati de dormitul pe burta. Asa ca seara, dupa baie, piciul nostru se culca direct pe burta.
Rezultatul: nopti dormite integral de intreaga familie!!!!!

Mai jos puteti vedea pozitiile preferate de somn ale piciului nostru :)

Bebe Eduard, dormind somnul adanc de nou-nascut:

Piciu' mic deja dormea pe burta, ziua - aici avea o luna si 4 zile:




La controlul de doua luni a socat-o pe doctorita cand l-a asezat pe burta pe pat si iubitul meu a ridicat capul sa se uite la un ursulet de pe perete. Pozitia lui era cam asa (poza asta e facuta cand avea o luna si trei saptamani!)

La 3 luni si 3 zile am facut acesta sedinta foto:




Acum deja ridica atat de sus capul, incat sa ma poata vedea cand ma plimb prin camera iar el e in patut pe burta. Am facut poza asta pe 15 octombrie (avea 3 luni jumate):


Visele mele de mama pana acum s-au indeplinit total... de fapt mai mult de atat. La inceput (si cateodata chiar si acum) simteam ca este mult mai mult decat merit. Nu stiu cum sa-i multumesc fiului meu pentru felul in care imi umple viata de bucurii. Consider ca este copilul perfect.
Cum rade in hohote cand il pup pe bulane si pe burtica, fiind un gadilicios...
Cum pune boticul inainte de a plange cand il supara ceva...
Cum scoate limba cand se bucura de ceva...
Cum ridica din fundulet cand sta pe burta si vrea sa dea un partz :)...
Cum se ciondaneste cu jucariile minute in sir..
Cum se trezeste (niciodata plangand) si ma cheama la el si zambeste de fiecare data cand ma vede langa patutul lui...
...toate astea sunt momente extrem de emotionante de fiecare data, pe care ma simt atat de privilegiata sa le traiesc...
Asa ca....

MULTUMESC MULT, EDUARD AL MEU, PENTRU TOT!!!! TE IUBESC ENORM SI SUNT MANDRA SA FIU MAMA TA!

luni, 18 octombrie 2010

Dragoste la prima vedere

Sunt un om care se teme de necunoscut. Daca pot, nu vreau sa las nimic la voia intamplarii.
Am vrut ca nasterea lui Eduard sa fie un moment de care sa imi aduc aminte cu bucurie din toate punctele de vedere. Sa nu fie ceva care imi va intuneca mai tarziu amintirile legate de prima intalnire cu "galma" mea.
Ideea ca voi depinde de niste asistente "infometate" in momente in care voi fi prea slabita ma pot descurca singura, ca bebelusul meu va sta in grija unor oameni care s-au lepadat de sentimente si ca nu ii voi putea avea pe cei dragi langa mine m-a ingrozit.

Asa ca mi-am luat destinul in maini. A fost ceva care mi-am promis ca voi face dintainte de a ramane insarcinata. Mi-am promis ca nu voi fi victima sistemului medical romanesc.
Am ales sa nasc prin cezariana intr-o maternitate particulara.
A fost cea mai inspirata decizie pe care am luat-o in viata mea. Sunt mandra ca am facut aceasta alegere. A fost cea mai frumoasa experienta cu o nastere pe care o poate avea cineva. Am numai amintiri placute legate de perioada din maternitate.

Am ales ca piciul meu sa se nasca pe 02 iulie. Era o zi de vineri si, urmand weekendul, toata familia putea sa imi fie alaturi. Am plecat la maternitate in acea dimineata cu parul aranjat, machiata, cu manichiura si pedichiura proaspete si avand la mine doar geanta cu farduri si acte.

Rezerva in care am fost cazata de vineri si pana luni, cand am plecat cu piciul acasa a fost foarte primitoare si confortabila:


L-am avut pe Flo langa mine non-stop, inclusiv in timpul operatiei. Acest fapt mi-a dat putere, incredere, siguranta si... imortazilarea eterna a momentului in care m-am indragostit de piciul meu:




Familia si prietenii au putut sta cu mine oricat, oricand:
Piciul era igrijit ca la carte, schimbat de haine de mai multe ori pe zi si il puteam tine cu noi oricat/oricand vroiam:

Si... am putut vedea si meciurile din campionatul mondial de fotbal!!!! :))))


Nu as schimba nimic... totul a fost perfect. A fost experienta care m-a facut sa ma gandesc ca poate vreau sa am mai mult de un copil :). Mama va fi foarte fericita sa citeasca asta :).

R.

Mandrie si prejudecata

Cand am ramas insarcinata mi-am stabilit niste obiective.

Cel mai important dintre acesta a fost sa fac in continuare tot ceea ce imi face placere, sa nu port sarcina ca pe o boala. Trebuie sa spun ca s-a dovedit mai greu si mai frustrant decat ma asteptam sa realizez acest obiectiv. Si nu din cauza mea, ci din cauza prejudecatilor care guverneaza societatea in care traim. Sigur, daca traiam intr-o tara care macar sa isi doreasca sa fie civilizata, alta ar fi fost situatia :).

Cand eram in luna a saptea de sarcina, a concertat in Bucuresti trupa Haggard. Fiind una din trupele preferate, bineinteles ca am luat bilete si in ziua concertului ne-am prezentat la Silver Church. Fiind un concert organizat in Romania, am asteptat afara o ora ca sa ni se verifice biletele, fiind o coada de cateva sute de metrii. Pana a intrat toata lumea in club, deja trecusera doua ore in plus fata de ora trecuta pe bilet. Concluzia: am rezistat doar jumatate din concert, fara sa ma pot bucura de ceea ce se producea pe scena, din cauza durerilor de picioare si spate...
A doua zi am povestit pe un site de profil experienta mea. Ghiceste cineva ce comentariu am primit??? Bineinteles ca s-a gasit o "printesa" sa ma intrebe: "Dar ce cautai tu acolo insarcinata in luna a saptea???". Raspunsul meu a fost simplu: "Scumpa, poate tu cand vei fi insarcinata o sa stai in varful patului si o sa asculti basme la disc. E alegerea ta. Eu prefer sa ma bucur in continuare de lucrurile care imi fac placere."

 Tot in luna a saptea de sarcina am fost in excurie la Baia de Fier si m-am "cartitzat" prin Pestera Muierilor (pentru cine nu stie: in Pestera Muierilor sunt portiuni unde galeria are doar aprox 1 metru inaltime).


In luna a opta de sarcina am plecat in excursie in Corfu. Si am mers cu masina, pentru ca m-am simtit in stare si pentru ca nu eram dispusa sa accept celelalte variante sugerate de lumea din jurul meu (renuntarea la excursie sau plata unei sume enorme pe bilete de avion). Mi-a placut mereu sa fac drumuri lungi cu masina si am considerat ca o sa-mi faca placere si acum. Si am avut dreptate.






Cu doua saptamani inainte sa nasc am decis sa mai scot burtica din Bucuresti inca o data: m-am plimbat o zi intreaga prin Brasov si Rasnov.



Alte lucruri care le-am facut "contra curentului": am condus masina pana in ultima zi de sarcina, am facut curatenie generala cand m-am mutat in casa noua, am facut baie in cada plina cu apa calda si in piscina cu apa rece, am urcat si coborat scari zilnic, am mers la cumparaturi si am iesit cu prietenii.

Pana la urma, mandria mea a invins prejudecatile societatii :).

R.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Inceputul...

Acest blog nu este unul cu sfaturi privind cresterea copiilor. Este un blog cu povestile noastre. Sunt scrise pentru noi, pentru familiile noastre, pentru prietenii nostri si pentru oricine ajunge pe aici si are chef sa citeasca o intamplare din viata unor oameni obisnuiti alaturi de piciul lor.
Nu vreau nici sa cer sfaturi, asa ca nu este un blog unde mamicile eroine isi vor putea face publica "valoroasa" lor experienta, lasand comentarii bine-voitoare sau... mai putin bine-voitoare. Orice incercare de acest gen este inutila, deoarece astfel de comentarii nu vor trece de filtrul moderarii si nu vor aparea niciodata pe acest blog.
Acestea fiind spuse... Speram ca acest blog va fi o lectura placuta pentru oricine se nimereste in vizita pe aici.

R.