Avertisment!






AVERTISMENT!

Orice reproducere a textului sau a imaginilor din acest blog, fara acordul meu, reprezinta furt si impotriva hotilor vor fi luate masuri conform reglementarilor legale in vigoare.

In cazul in care doriti obinerea acordului meu pentru a le uitiliza, va rog lasati un comentariu cu datele dvs de contact.

Va multumesc,
Roxana



luni, 29 noiembrie 2010

Speranta e in... cereale

Va mai amintiti de noi, parintii care se bucurau de bebelusul somnoros ce doarme toata noaptea???
Ce credeti ca se intampla de vreo saptamana incoace??? Galmi mic si-a dezvoltat un prost obicei de a se trezi la ora 4 - 5 dimineata cu o foame de elefant in gat.... Stiu, e socant!!!! Si se intampla asta indiferent de ora la care il culcam seara (l-am culcat si la ora 00 si tot la 4 s-a trezit!!!!).
Imaginati-va cum ne loveste strigatul lui la ora aceea infernala... ca un ciocan in cap :). Noi... obisnuiti sa ne trezim la 6.30 - 7 (cand oricum Flo ar fi trebuit sa se trezeasca sa plece la servici).

Am incercat tot ceea ce a mers pana acum: mangaierea pe spate pentru a se reintoarce la somnic, ignorarea - ca "poate tace si se culca la loc", Infacol/Gripe ca poate il doare burta... Nimic!!! Pana nu ii dam haleu, nu renunta. Asa ca... oarba de somn... ma duceam la bucatarie, ii pregateam un biberon, il halea insant, il puneam la el in patut si ma reintorceam si eu la somn. Probabil ca si el se culca la loc, pentru ca nu ii mai auzeam gurita pana dimineata, pe la ora 8.

Bineinteles, in fiecare seara ne duceam la culcare cu speranta ca "a fost doar o faza" si Galmi va reveni la ganduri mai bune in ceea ce priveste somnul. Ca noi, ca parinti activi ce suntem, nu ne culcam niciodata mai devreme de 1... si incepusem sa ne resimtim zdravan...
Ghinionul nostru: povestea asta se repeta seara de seara.

La trezirea de ieri noapte, rupta de somn cum eram, mi-a traznit o idee: daca piciul se scoala sa manance noaptea pentru ca nu se mai satura cu lapticul de seara????? Imi aduc aminte ce citisem in "Mama si copilul": ca in lapte se mai pot pune cereale pentru a-l face mai consistent pentru bebe.
Imediat i-am impartasit si lui Flo ideea mea mareata. Flo intra pe net (la ora 5 dimineata) si se informeaza despre cereale pentru bebelusi.
Aflam care-i treaba cu cerealele astea si, plini de speranta, pe la pranz, pornim spre supermarket sa le cumparam.

Se apropia seara... Galmi era intr-o stare de deprimare cum nu am mai vazut pana acum la el... Oracaia de nici nu-l recunosteam. La ora 19 il apuca somnul....si a dormit... si a dormit... Pe la ora 23 - 23.30 ne ducem sa-l trezim... ca avem o baita de facut si niste cereale de mancat :). Si vorbeste cu el, si mangaie-l pe spate si pe fund, si zgaltaie-l si roaga-l: "hai, Galmica, trezeste-te, ca te asteapta papa bun si distractie la baita".... Galmi nici nu putea sa tina ochii deschisi... Pana la urma se lasa vrajit se farmecele noastre si se trezeste.

Urmeaza o baita distractiva pentru Galmi (care a chicotit, a dat din maini si picioare si ne-a scuipat in continuu) si plina de realizari pentru noi (i-am am vazut pentru prima data caputul!!!).
In sfarsit vine momentul mult asteptat: papa de lapte cu cereale. Am pus doar jumate din cantitatea mentionata pe cutie - ca poate nu-i place, sa se obisnuiasca copilul cu gustul!!!!!

.... a doborat recordul personal la timpul de halit biberonul. Cred ca a durat mai putin de 5 minute sa-l goleasca. Se lingea pe buze si se citea fericirea pe fata lui! Se citea fericirea si pe fata noastra. Deja ne vedeam dormind ca belferii alaturi de un bebe satul, in sfarsit.

L-am pus in patut la somn. Pai care somn, nenica??? Piciul nostru era energizat la maxim. Recital in continuu: Guuu!!! Gaaa! Dvvvv!!! (plus nelipsitele scuipaturi). Chiote, rasete si contorsionari, plus smotocit carpa de sub cap. Il punem pe burta (in pozitie de somn), in 2 secunde e pe spate (pozitie de ras, chiuit si stropit socatii parinti cu saliva peste ochi). Noi il punem din nou pe burta. El ridica fundul, face flotari si se rostogoleste pe toate partile. Mai avea nitel si statea si in cap. S-a distrat asa vreo ora. Intr-un final a adormit (obosit probabil de la atata muncit muschii).

La ora 4 fix (zici ca are cuc intern) s-a trezit prost dispus. Eu ma culcasem pe la 1 jumate. Nu s-a lasat pana nu i-am dat lapte. Apoi a marait vreo ora. Pe la 5 s-a culcat. La 7 s-a trezit iar. Zici ca a dat strechea mancarii in el. Vrea mancare in continuu. Mananca iar de 6 ori pe zi.

Diseara ii dam portie completa de cereale. Speram sa se intample o minune si sa revina la normal. Tineti-ne pumnii!!!!

Iata foto-reportajul :)
Hamesitul mananca cereale cu lapte:


Mutra multumita de dupa cereale:



Tumbele prin pat:




sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Pici cu surprize

... placute, din fericire! :)

Sunt cea mai norocoasa mama de pe planeta. Asta pentru ca piciul meu este cel mai vesel pici de pe planeta :).
Cand ma gandesc cat de speriata am fost inainte sa se nasca Eduard, nu imi vine sa cred.
Imi imaginam ca bebelusul e o masina de plans, mancat si facut caca. Adevarul este ca in experientele mele trecute cu copii mici (care, ce-i drept, nu au fost prea multe) nu prea am vazut partea buna a lucrurilor. Bebelusii pe care ii vazusem eu erau niste plangaciosi, razgaiati si vroiau numai in brate tot timpul. Ma gandeam ca pentru a face un bebelus sa rada sau sa zambeasca e nevoie de maimutarire serioasa.
De fapt, aceste experiente sunt vinovatele principale pentru faptul ca nu am avut bebe mai devreme. Ma gandeam ca nu sunt inca pregatita sa ma dedic 100% ingrijirii bebelusului, renuntarii totale la ... mine :). Am decis sa am un copil in momentul in care mi-am dat seama ca nu voi fi niciodata pregatita pentru asta, asa ca nu mai are rost sa astept.

Insa nici ca puteam sa ma insel mai mult. Piciu meu a fost o mare surpriza placuta.

El este vesel in cea mai mare parte a timpului. Zambeste de cate ori ma vede. Daca il las la el in patut (in scopul de a se culca) si ma duc peste cateva minute sa il verific iar el e inca treaz, cum ma vede imi trage un zambet si, uneori, o balmajeala pe limba lui. Preferata mea este "dvvv" - cuvant care trimite in aer toate balele pe care le-a acumulat pe buze - daca stai destul de aproape chiar iti improspateaza un pic fata cu apa de parfum cu iz de lapte stricat :))).
De ceva vreme si-a descoperit imaginea din oglinda. Isi zambeste de cate ori se vede. Este cel mai sincer si frumos zambet care l-am vazut vreodata!


Sta mult cu limba pe afara, ceea ce il face un pici foarte amuzant.



Ii place mult sa se joace cu jucarii (mami si tati sunt jucariile lui doar ocazional), iar intre timp noi putem manca sau pierde vremea (pe net, de ex :)). Si nu se plictiseste repede de anumite jucarii. Centrul de activitati l-a primit cadou de la buni si tusi la botez. Deja se joaca in el de 3 luni si inca ii place. Cand se trezeste dimineata primul lucru pe care i se opreste privirea pofticioasa este centrul de activitati. Dupa portia de laptic de dimineata, ca desert, serveste niste copite de girafa sau labe de leu :). La scoica auto are un elefant. Trompa acestuia este cea mai buna suzeta inventata vreodata.


Zilele astea ne pregatim sa mancam si mancarica de pici mari. Vom sarbatori ziua nationala cu prima portie de papa ne-lactata din viata piciului nostru. Pana atunci ne antrenam in scaunul de masa mancand jucarii :)


Concluzia: piciul meu ma bine-dispune in fiecare zi. Fiind el plin de veselie sunt si eu mult mai vesela decat inainte. Daca sunt vreodata deprimata, inseamna ca piciul meu doarme :).

miercuri, 3 noiembrie 2010

Prietene si mame

Tot timpul ma oripilam cand vedeam in parc mame cu copii angajate in interminabile discutii despre "realizarile" odraslelor lor. "A mea mananca...; al meu face cacut...; a mea nu doarme decat..." etc.... Ceea ce ma facea sa mi se faca de-a dreptul pielea de gaina, era ca, banuiam eu, majoritatea femeilor alea nu erau cu adevarat prietene. Ele nu se cunosteau dinainte, ci pur si simplu intrau in vorba intalnindu-se intamplator prin parc.

Acum ca am si eu piciul meu.......................... ma oripileaza la fel de mult :) :) :).
Poate chiar mai tare, deoarece acum sunt momente cand sunt "asaltata" si eu de astfel de mame.

Cand avea Galmi vreo luna jumate, m-am dus si eu intr-o dimineata cu el prin parc. Fiind cel mai aproape, desi nu imi place deloc, am fost in parcul Moghioros. MARE GRESEALA!!! In primul rand, ziua, acest parc este "terenul de joaca" al pensionarilor. Din acest motiv, nu gasesti nicio banca libera sa-ti odihnesti si tu un pic rotile de la carucior. Dintr-o intamplare fericita, reusesc la un moment dat sa prind o banca libera, exact la marginea parcului. Nu trec 2 minute, ca apare o mama cu bebelusul ei si se aseaza langa mine!!!!!!!! Eu ma uitam la ea un pic "dubios". Imi spune "e ok sa ma asez si eu aici, nu? vreau sa o alaptez si eu pe asta mica". Si, pac, imediat ia copilul din carucior, scoate tzatza si mufeaza bebelusul. Eu am ramas cu gura cascata... Eram o straina... adica nu ma vazuse niciodata in viata ei... si se aseaza langa mine si imi arata partile ei intime!!!!! Nu mi-a venit sa cred ce se intampla... Eu nu as putea face asa ceva niciodata! Tot timpul am plecat de acasa pregatita: lapte matern muls, lapte praf, etc - solutii exista, doar sa ca necesita un pic mai mult efort. Buunnn. Si cum stateam eu asa pe banca, mama alaptatoare de langa mine incepe o discutie: "fetita mea a fost foarte micuta la nastere, insa a crescut foarte, foarte bine! S-a nascut la 2,9 kg si 48 cm si acum, la o luna jumate, are 5 kg si 60 cm". OMG!!! Fiinta aia avea si centimetul si kilogramul dereglat!!!! Eu una cred ca este imposibil ca un bebelus sa creasca 12 cm si 2.1 kg intr-o luna. Si oricum, fetita aia nu arata de 5 kg sau 60 cm. De ce oare o fi simtit tipa nevoia sa minta in halul asta nu am inteles.... In concluzie, a fost o iesire foarte scurta prin parc... cred ca am rezistat vreo 5 min langa fetica aia...

Si cu toate astea... trebuie sa recunosc ca am inceput sa inteleg de ce unele mame simt nevoia sa se destainuie unor straine si sa lege "prientenii" cu alte femei, singurul lucru avut in comun fiind maternitatea.
Am inceput sa inteleg atunci cand din viata mea aproape ca au disparut toate prietenele care le aveam inainte de a fi mama. Dupa ce am nascut, deodata nu mai eram anuntata de intalniri, nu mai eram vizitata si nici chemata in vizita, nu mai faceam parte din lista de invitati la petrecerea de ziua lor sau la petrecerea de casa noua... si totul sub pretextul ca oricum nu as fi putut veni, avand copil. Nici telefoane nu mai primeam ca le era teama sa nu scoale copilul!!!!
Nu au inteles ca totul a ramas la fel, nu mi-a scazut IQ-ul, eu tot aia dinainte sunt si daca am fost prietene inainte puteam fi si acum. Asa ca as vrea sa le transmit un mesaj: Materniatea nu este contagioasa! Nu se ia, sa stiti! Nu aveti de ce sa va feriti!

Deci, ce poate face o proaspata mamica, atunci cand realizeaza ca prietenele ei nu sunt pregatite ca in grupul lor sa apara si un bebe? Raspuns: isi cauta alte "prietene". Ceea ce nu realizeaza ele (si fatuca aia cu care m-am intalnit eu in parc se incadreaza perfect in aceasta categorie) este ca o prietenie nu se poate lega peste noapte si doar in baza faptului ca amandoua sunt mame. Ceea ce au ele in comun este doar un subiect de discutie, de cele mai multe ori in contradictoriu, deoarece sunt personalitati diferite, fiecare are conceptiile proprii despre cresterea copilului. Se ajunge deci la un fel de concurs "Care isi creste/ingrijeste mai bine copilul". Adica o aberatie!

Eu am noroc, totusi, ca am prietene adevarate, nu dintr-alea gasite prin parcuri si care, intamplator, au devenit si ele mame in aceeasi perioada cu mine.
Asa ca ieri, am organizat o intalnire. Multumim, Meme, pentru gazduire!!! A fost extraordinar. Era ca la gradinita. Iata ce a iesit:



Galmi mic testand "dotarile" camerei Soniei :)

Galmi cu 3 fete :)

Dintre care una l-a gasit irezistibil :))):


Irina cu Delia, Raluca si Luca, Meme cu Sonia si Eugenia cu Nadia (bineinteles miezul: eu si Eduard). Ele sunt prietenele mele mame :).
Singurul meu regret este ca stam atat de departe una de cealalta, incat astfel de intalniri nu pot fi realizate mai des.
Fetelor, m-am simtit super ieri. Ma bucur ca s-a intamplat sa fim mame in acelasi timp! Nu vrea vreuna dintre voi sa se mute in Chiajna????