Avertisment!






AVERTISMENT!

Orice reproducere a textului sau a imaginilor din acest blog, fara acordul meu, reprezinta furt si impotriva hotilor vor fi luate masuri conform reglementarilor legale in vigoare.

In cazul in care doriti obinerea acordului meu pentru a le uitiliza, va rog lasati un comentariu cu datele dvs de contact.

Va multumesc,
Roxana



joi, 31 mai 2012

Cand pisica nu-i acasa...

... Parintii plang pe la colturi.

Care parinte de copil mic nu a zis macar o data in 'cariera' de parinte, ca si-ar dori cateva zile doar pentru el, in care sa uite de copil si sa faca ce vrea, cand vrea, sa doarma cat de tarziu dimineata, sa mearga in oras la distractie si sa se intoarca acasa spre dimineata, sa nu se mai impiedice de jucarii prin casa?

Cred ca toti ajung sa spuna asta la un moment dat...

Weekendul trecut aveam de ales intre:
1. Sa-l caram pe Eduard intr-o calatorie de 10 ore cu masina pana la Bistrita intr-o vineri, sa il lasam sa doarma pe mese la nunta la care am fost nasi sambata, sa ne chinuim, rupti de oboseala, sa avem grija de el duminica, si sa il caram inca 10 ore in masina, inapoi spre Bucuresti, luni....
sau....
2. Sa il trimitem cu mama in excursie in Grecia pentru 10 zile.

Am ales sau... Asa ca vineri seara, Eduard s-a imbarcat in autocar cu Muni si au plecat spre taramul tzatzikiului.

Toate bune si frumoase in weekend. Ne felicitam intre noi (eu si Flo) pentru decizia pe care am luat-o, avand in vedere ca abia ne-am descurcat cu timpul, asa, de capul nostru si am fost pe fuga non-stop. Nunta a fost extraordinara iar finii nostri sunt cei mai minunati din lume! La intoarcere ne-am oprit sa vizitam Salina Turda. A fost un weekend foarte reusit!!!

Apoi ne-am intors in Bucuresti. Si am vorbit zilnic cu piticul nostru la telefon. Si dorul de el a inceput sa ne roada din ce in ce mai tare. Prietena mea, Sorina, mi-a povestit ca, atunci cand a fost plecata fara copii in excursie, cand vedea un copilas mic ii dadeau instantaneu lacrimile. Ma gandesc zilnic la asta :).

Ma consoleaza faptul ca el este foarte bine acolo. Mananca bine, doarme bine, este vesel si bine-dispus si, mai ales, este cuminte si o face pe Muni sa nu regrete nicio clipa ca l-a luat cu ea. Mereu imi spune la telefon ca avem cel mai minunat copil din lume :).

Cele mai grele clipe sunt cand vorbesc cu el la telefon. Paradoxal, tot astea sunt si cele mai minunate clipe. Cand ii aud glasciorul cristalin spunandu-mi cuvinte pe care nu le-am auzit pana acum niciodata din gurita lui... sunt extrem de fericita si, in acelasi timp, simt ca mi se topeste inima.

Eu: Ce faci iubitelul meu mic? Esti la plaja?
Eduard: Da!
Eu: Ai dormit?
Eduard: Da! Mut! (mult)
Eu: Bravo, iubitule! Ai mancat?
Eduard: Da!
Eu: Ce ai mancat puiul meu scump?
Eduard: Ciobita! Tot!
Eu: Bravo! Si cu ce te joci tu la plaja?
Eduard: Caconul! Isip! (cu tractorul in nisip)

Mama: Spune-i lui mami cu cine am mers azi la plaja?
Eduard: Mamaie! Doua! (cu doua mamai) :))))
Mama: Si mai spune-i lui mami ce le spunem noi cand le vedem?
Eduard: Ninineeeaaaata! (buna dimineata)
Mama: Canta-i si lui mami ce imi canti mie cand te trezesti!
Eduard: Oac-oac, ninininina!!!!

Intr-o dimineata, Eduard statea in fund la malul marii, nud, balacindu-se in valuri. La un moment dat o striga pe mama si ii spune: 'Muni!!! Putza uata apica!!' (Buni! Putza inoata in apica!).

Abia astept sa-l smotocesc si sa-l pupacesc! Sa-i simt mirosul de bebelus dragalas si sa-i pup bulanasele grasune de piticot mancacios!!!!


vineri, 11 mai 2012

Eduard, cel care merge la grădiniţă

Nu v-am mai povestit ce mai face Eduard de când merge la grădiniţă....

Păi....
Încă nu doarme suficient
Între 45 min si 1 oră jumate, cât îmi spun educatoarele că doarme Eduard la grădiniţă, nu sunt mulţumitoare pentru mine. Vorbim totuşi de Eduard, un pici iubior de somnic. Un pici care în weekend, când stă acasă doarme între 3 si 4 ore la prânz... E un mister pentru mine de ce la grădiniţă doarme atât de puţin.

Şi, din prima zi de grădiniţă şi până azi, nu mai vrea să stea singur în cameră când se culcă. Îmi arată cu degetul spre fotoliu şi îmi spune: "Mami!! Totoiu!". Să mă aşez în fotoliu până adoarme el. Şi adoarme imediat, în doar câteva minute...

Grădiniţa îi face foame :)))
Mi-au spus Miss-ele că mănâncă de cele mai multe ori ambele feluri de mâncare la prânz şi tind să le cred, căci parcă bulănuţele Gâlmului sunt ceva mai pufoase în ultima vreme. După grădiniţă, petrecem 3 - 4 ore cu Muni în parc, călărind bicicleta, jucându-ne cu mingea sau cu maşinuţele, sau, pur şi simplu, alergând prin iarbă şi socializând cu alţi pitici. Asta înseamnă consum maxim de energie... care trebuie recuperată. Aşa că, în timpul distracţiei din parc, Eduţu mai mănâncă un fruct şi o gustărică (un covrig, o gogoşică, biscuiţei sau ce se mai găseşte....). După asta, mergem acasă şi ne aşezăm la masă. De cele mai multe ori Eduard mai îmbucă şi el ceva: fie câteva linguri din mâncarea noastră, fie un iaurt, fie un senviş.... Ce are chef....


Socializează mai bine şi ne povesteşte despre colegi
Ne povesteşte cum Onuţa doame a niniţă (Ionuţa doarme la grădiniţă). În parc se împrieteneşte cu copii şi ţine minte cum îi chiamă. Seara, la culcare, balmajeşte despre Maiia (Maria), care a pecat acasă. Ştie că un anume copil are o anumită jucarie şi când îl vede în parc, întreabă de jucaria lui preferată. De exemplu, un baieţel are o roată de o împingi cu un băţ. De câte ori o vede pe mamica lui, se duce şi o întrabă Oata????


Cu prietenul Andrei prin parc


E mai independent şi mai curajos
În trecut, Eduard nu se dezlipea de noi... Acum, în magazin merge singur printre rafturi şi trebuie să fim foarte atenţi să dispară din raza noastră vizuală. Acum câteva zile a împins singurel coşuleţul cu cumpărături de când am intrat în magazin şi până am plecat. Noroc că nu am avut nimic voluminos sau greu de cumpărat.


Înainte cerea mereu să îl luăm de mână. Acum nici măcar la scări nu mai vrea să îl ţinem de mână. De cateva zile a reuşit performanţa de a coborî singur, singurel, pe scări, cele 3 etaje de la noi de la bloc. La urcare e mai greu... aşa că vrea în braţe :)).

Trăieşte mai intens
În traducere liberă: când are de plâns, plânge mai rău şi mai mult decât înainte, însă şi când e vesel, e mai galagios şi mai exteriorizat.
Plânge de tremură cămaşa pe el de dragul nostru şi al lui Muni. Dimineaţa, când îl lăsăm la grădiniţă plange după noi, iar seara, când plecăm de la buni spre casa noastră, se jeleşte după Muni.
Însă momentele de veselie sunt memorabile: ţopăie de pe un picior pe altul şi strigă "Pakiku", se învârteşte până ameţeşte, ţipă în gura mare, aleargă şi e mereu cu gura până la urechi.


O cursă cu caruciorul lui Andrei


Dansul cu învârteli 

Vrea să meargă la grădiniţă, dar e bleg :)
De fiecare dată când ne îmbrăcăm să ieşim din casă, ne întreabă cu entuziasm în glas: "A niniţă?? A popii? A Miss?" (la grădiniţă? la copii? la Miss?). Dacă îi spunem ca nu, nu mergem la grădiniţă, atunci ne întreabă "Miine??". Adică mâine mergem??? Dimineaţa, în drumul spre grădiniţă, e ca o placă stricată: "Niniţă!!! Niniţă??? Niniţă!!!!". Asta până parcăm maşina în faţa grădiniţei... Apoi începe să plangă.... şi sa ne strige "Mama! Tata! Mama-Tata! Ma-tataaaa!!!!!". Şi cu toate astea, întinde mâinile să meargă la Miss în braţe... hmmm...
Şi l-am întrebat dacă îi place de Miss şi ne-a spus că da :).

Când mergem să îl luăm după-amiaza de la grădiniţă, îl găsim vesel, ne îmbrăţişează şi ne povesteşte ce a facut, ce a mâncat, cu ce s-a jucat... 

E foarte comunicativ şi atent la ce se întâmplă în jur
Asta nu consider ca e o evoluţie ca urmare a mersului la grădiniţă, ci doar a faptului că a mai crescut puţin. E o caracteristică a lui Eduard cel mărişor :). Raspunde mereu cu "da" sau "nu" când îl întrebi ceva. De exemplu, îl întreb "Ti-e somn?". Şi el raspunde "da". Sau când cască, zice el singur "Ţe son..."

Cu o curbă, doua înainte să ajungem în locurile frecventate des (acasă, la buni, la mamaie) spune "Ajujus!". Adică "am ajuns!". Când dau maşina cu spatele îmi spune "Pacăm a gajaj", adică "parcăm la garaj". 

Dacă strănută sau tuşeşte cineva (inclusiv el), spune "Tatate" (sănătate) şi apoi "Mesi" (mersi). Dacă îţi cere ceva şi apoi ţi-l dă înapoi, spune "Mesi".

Seara are o placere imensă să stea dezbrăcat. Şi mereu îi spun "Mami, să nu faci pipi în pat sau pe covor!". Şi el îmi spune "Pipi! A ceceu! Uiţă! Pesăs!" (adică pipi se face la veceu, la oliţă sau în pampers). Numai că la veceu sau la oliţă se aşează, stă 2 secunde şi apoi se ridică spunând "A cucut" (am făcut), deşi e clar că nu a făcut nimic :)))).



Sunt tare mândră de puiul meu. Chiar dacă e bleg rău şi plânge absolut în fiecare dimineaţă, sunt liniştită pentru că se vede că îi place la grădiniţă şi vrea să se întoarcă acolo. Zilele astea, cât a fost bolnavic şi l-am ţinut acasă, m-a întrebat non-stop dacă îl duc la grădiniţă...



PS: A învăţat şi primul cântecel. Într-o zi când stăteam la locul indicat (pe fotoliu) aşteptând ca Eduard să adoarmă, l-am auzit spunând "Oac! Oac! Ni-ni-ni-ni-na!". Am rămas cu gura căscată şi cu ochii cât ceapa!!!! La iarnă sigur îi va spune poezie lui Mos Crăciun :))))))

joi, 10 mai 2012

Iar aerosoli... de data aceasta cu tractoare

De câteva zile am fost nevoiţi să apelăm, din nou, la "mult iubitul" aparat de arosoli.

Marţi după grădiniţă Eduard a ieşit, ca de obicei, cu Muni în parc. La un moment dat a început să se smiorcăie spunând "Buba uechea". Eu eram la cumpărături când m-a sunat mama şi mi-a spus. Iniţial nu m-am panicat, că de multe ori Eduard zice că-l doare ceva doar ca să primeasca niste pupicuri.

De obicei se întâmpla cam aşa:
Eduard: "Mamiiii!!!! Buba!!!!! Pupă!!!!!"
Eu: "Unde te doare mami? Unde să te pup?"
Eduard (arătând cu degetul peste tot pe corp): "P-aici! P-acoo! P-aici! P-acoo!"

Când mama m-a sunat a doua oară mi-am dat seama că poate fi ceva grav, mai ales ca îl auzeam pe Eduard plângând rău pe fundal. Nu vreţi să vă imaginaţi cum am condus până la el... într-un trafic de ora 18 în cartierul Militari... în timp ce sunam la pediatru.

Am plecat cu toţii spre policlinică, având noroc ca pediatra lui Eduard era la cabinet. Cum ne-am suit în maşină, Eduard s-a liniştit şi a adormit. S-a trezit la policlinică, mult mai liniştit. L-a controlat în urechi, la plămâni, în gât... Gâtul ok... Se auzeau muci totuşi... Oricum, mă aşteptam la asta, având în vedere că, de când merge la grădiniţă îi curge nasul apos încontinuu. Într-adevar, în urechea stângă, pe care Eduard ne-a arătat-o ca fiind cu "buba", era inflamat. Diagnosticul a fost otită acută, datorată faptului că nu a putut respira corect în ultima vreme. Am primit un tratament şi o trimitere la ORL.

Miercuri dimineaţă am fost la ORL, unde s-a confirmat diagnosticul. Şi am fost sfatuiţi să-l ţinem acasă, deoarece se poate agrava, dacă nu e tratat cum trebuie sau dacă în colectivitate există vreun virus.

Eduard nu a fost niciodată prieten cu aparatul de aerosoli. Primul folosit a fost un aparat cu compresor împrumutat, care reuşea să nebulizeze 2 - 3 ml de ser în vreo 10 minute. Întâi a trebuit să-l convingem pe Eduard să nu îi mai fie frică de aparat, că se speria de fiecare dată când îl porneam, datorită zgomotului mare. Apoi stătea linistit primele 2 minute, maxim. După care începea distracţia: el urla iar noi încercam să îi ţinem cât mai mult masca pe faţă şi să nu o luăm razna.

La un moment dat ne-am cumpărat un aparat de aerosoli cu ultrasunete. Pe viteza maximă, nebulizează cam 1 ml/minut. Şi e total silenţios. Numai că Eduard între timp a crescut şi a învăţat că dacă nu are chef de ceva, poate să se împotrivească. Şi credeţi că are vreodată chef de aerosoli??? Nu.... niciodată! Aşa că nici cu aparatul cu ultrasunete nu rezolvasem problema... Tot ne luptam cu el când faceam aerosoli.

Până într-o zi când am avut o adevărată "sclipire de geniu": am căutat pe Youtube filmuleţe cu tractoare. Eeeeee..... acum Eduard stă liniştit în faţa calculatorului, cu aparatul de aerosoli pe faţă, şi se uită cum un excavator afânează pământul. Aparatul de aerosoli rămâne mereu lângă calculator, iar Eduard din când în când ia masca, şi-o pune pe faţă şi îmi spune: "Mama! Caconu!!! Dezi!! Mută pătâtu!!!!" (Mama! Tractorul! Vezi! Mută pământul!). Şi ne uităm la filmuleţ... de minim 3 ori (filmuletul are 6 minute jumate)... aerosolii se termină în timpul primei vizionări, însă Eduard nu se satură aşa uşor :).





Pozele sunt făcute după ce am terminat cu aerosolii (adică la a 2a sau a 3a vizionare)

Dacă vreţi să vedeţi şi voi cum se mută pământul cu un excavator, iată filmuleţul pe care îl adoră Eduard: