Avertisment!






AVERTISMENT!

Orice reproducere a textului sau a imaginilor din acest blog, fara acordul meu, reprezinta furt si impotriva hotilor vor fi luate masuri conform reglementarilor legale in vigoare.

In cazul in care doriti obinerea acordului meu pentru a le uitiliza, va rog lasati un comentariu cu datele dvs de contact.

Va multumesc,
Roxana



sâmbătă, 28 mai 2011

Povestea vacantei la Milano

Dupa cum va spuneam, saptamana trecuta am fost toti 3 in vacanta la Milano.

Noi nu am mai vizitat pana acum Italia. Am ales Milano, dintr-un motiv simplu: "tusi" Aurora (sora lui Flo) locuieste acolo si, astfel, am putut sa petrecem cateva zile cu ea si sa facem si lucrul care ne place cel mai mult - sa vizitam locuri frumoase din lume.

Mama si Oana au fost in martie la Roma si au fost foarte impresionate de ce au vazut acolo. Cand am planuit excursia la Milano, am stiut ca nu exista asemanari intre aceste doua orase si ca Milano nu reprezinta un etalon pentru Italia, fiind un centru comercial mai degraba decat un oras turistic. Asa ca nu am plecat in aceasta excursie cu asteptari prea mari. Milano nu mi-a depasit asteptarile.

Ce ne-a placut:

1. Ne-a placut de tusi Aurora, pe care Eduard a indragit-o chiar din prima zi, desi nu o mai vazuse decat de 3 - 4 ori inainte. Ne-a placut ca ne-a gatit mancare italieneasca si ne-a parut rau ca nu avem gusturi mai rafinate si nu am putut aprecia chiar toate felurile pregatite de ea. Ce sa facem, mah Aurora, noi suntem mai "fasolisti" asa... daca are carapace, mustati, picioruse sau tentacule, sau daca pute rau a peste... nu-i pentru noi :). 


2. Ne-a placut de bebe Eduard care s-a comportat exemplar. Un adevarat copil model! :)

In timpul zborului a fost relativ cuminte, nu a plans, insa isi mai pierdea rabdarea din cand in cand. La decolare, cand am plecat spre Milano, a urlat cateva minute asa cum nu l-am mai auzit niciodata! Nu cred ca il durea ceva, ci doar avea chef de joaca si plimbat prin avion, nu sa stea legat intr-o centura. Copilului sub 2 ani, desi ii platesti bilet de avion, nu i se da loc, ci doar o centura cu care sa fie prins in bratele unuia dintre parinti. Asa ca, teoretic, al treilea loc de langa noi ar fi putut fi ocupat de un strain... Teoretic.... caci practic, cine ar vrea sa se aseze langa un copil care urla de se zguduie avionul mai ceva decat de la actiunea fortei G.

A fost prima data cand am dormit cu el in pat si am avut multe emotii legate de asta.
Ma gandeam ca nu vom dormi bine nici noi nici Eduard, care are un somn foarte dificil - trebuie sa se fataie in somn in toate colturile patului si sa doarma in cele mai ciudate pozitii posibile. Trebuie sa recunosc... nu a fost usor.... insa nici foarte rau nu a fost.
Prima noapte, Eduard a adormit greu si s-a trezit cam din 2 in 2 ore... ceea ce nu s-a intamplat in viata lui niciodata! Deja imi imaginam cum va fi cea mai grea saptamana din viata mea de mama, cum i-am stricat noi programul de somn copilului si alte scenarii dintr-astea horror. Dimineata s-a trezit pe la 6 - 6.30.
A doua noapte s-a trezit doar de vreo 2 ori in timpul noptii iar ziua a inceput-o pe la 7.30.
Deja, din a treia noapte nu s-a mai trezit deloc pe timpul noptii iar ziua incepea din ce in ce mai tarziu. In ultima zi petrecuta in Milano, s-a trezit la 8.45.

Pe timpul zilei, mergeam la plimbare ore in sir. Eduard a stat cuminte in carucior, privind curios tot ce se petrecea in jurul lui. A dormit in carucior, a mancat in carucior.... si da, normal ca a facut si altele in carucior :)). Si Eduard si caruciorul au ajuns in stare perfecta inapoi acasa :).

Daca eram aproape de casa in timpul zilei, il puneam pe Eduard la somn in pat, facand o bariera in jurul lui dintr-o plapuma. Bineinteles, tot trebuia sa stam cu el pana adormea, pentru ca altfel escalada muntele de plapuma si risca sa cada din pat.
Stand langa el in pat, Eduard ne demonstra de fiecare data cele 10.000 moduri de a te maimutarii inainte de a adormi, printre care si 50 moduri de a-ti suge degetele de la picioare si 20 de moduri de a sta in cap.
  






3. Ne-a placut Duomo - catedrala din centrul orasului Milano, construita in anul 1386 si care are o marime impresionanta ce o claseaza pe locul 3 in lume in topul celor mai mari biserici: 157 m latime si 301 m lungime.


4. Ne-au placut porumbeii din Piazza del Duomo. In prima zi in care am vizitat centrul orasului, am observat ca niste "dubiosi" ofereau turistilor boabe de porumb, pentru a ademeni porumbeii. Dupa ce te distrai si te pozai cu zburatoarele, "dubiosii" iti cereau niste sume absurde de bani pentru boabele pe care ti le-au dat. Noi i-am refuzat iar a doua zi am venit pregatiti cu o cutie plina de boabe de orez.








Ma gandeam ca poate Eduard se va speria cand va vedea atatia "pui" care vin gramada spre el. Dar i-a placut la nebunie! Dadea cu mana printre ei, topaia, chiuia si se hlizea cu gura pana la urechi. La un moment dat a prins un porumbel de o aripa si la "ciufulit" nitel :).

video

5. Ne-a placut excursia la Monza. Desi nu am vizitat vestitul circuit de Formula 1, deoarece era prea mult de mers pe jos de la gara pana la el, ne-a placut micutul orasel cochet, cu stradute lui pietruite si cladirile cu aspect medieval. 





6. Ne-a placut Castello Sforzesco - o fortareata din caramida rosie cu turnuri inalte si ziduri de aparare.
La nordul castelului se gaseste Parcul Sempione, cel mai mare parc al orasului Milano, infiintat in 1893.
Am facut poze la castel, ne-am plimbat prin parc, am stat pe iarba iar Eduard a alergat in patru labe ca un catelus.








7. Ne-au placut branzele si shuncile. Gorgonzole tari si moi, cascavele de nenumarate feluri, prociuto crudo sau nu, parmezan.... Yummy... Mi-as dori aceste produse in fiecare zi, la micul dejun....



8. Ne-a placut galeria Vittorio Emanuele II - un pasaj impresionant, cu o cupola de sticla - nu pentru luxoasele magazine de fitze prezente aici, ci pentru ca are acel aer belle-epoque nu foarte des regasit in Milano, cu cafenele sic, statui si picturi.
     Am aflat ca ghinionistul proiectant al acestei galerii, Giuseppe Mengoni, a cazut de pe acoperis si a murit cu doar cateva zile inainte de inaugurare - in 1877.






Vis-a-vis de magazinul Louis Vuitton, ce sa vedem.... ne-am frecat la ochi.... chiar este un restaurant McDonald's.... deci am avut confirmarea: McDonald's este restaurant de fitze.


     Ne-au mai placut si altele: inghetata (din care am mancat zilnic), apartamentul in care locuieste tusi Aurora (care se afla intr-o cladire construita in 1887), Francesco (prietenul Aurorei) si tricoul cu AC/DC pe care i l-am cumparat lui Eduard de la H&M.


Cum padure fara uscaciuni nu exista, au fost si lucruri care nu ne-au placut:

- tiganii de pe toate drumurile. Aici nu ma refer la tiganii romani, din care, intamplator nu am vazut nici-unul, ci la tiganii de pretutindeni din lume: pakistanezi, vietnamezi, africani, indieni.... Toti astia te asaltau cum ajungeai intr-o zona mai "turistica".
     Africanii iti dadeau "gratis" bratari "good-luck from Africa"... dupa ce ti-o lega la mana nu mai era gratis ci costa 5 -10 euro... Noi i-am dat 2 euro pentru 2 bratari si i-am zis sa se care... Seara, ieseau si vindeau genti de firma "fake" pe care le intindeau pe asfalt.
     Vietnamezii si pakistanezii vindeau ziua pistoale care fac baloane si seara licurici din plastic. Si erau zeci, sute de astfel de vanzatori.

- stilul de a se distra al italienilor.
     Seara, vroiam sa iesim la o plimbarica pe strazi, fara un scop anume, inainte de baita lui Edurd. Italienii, palcuri palcuri se adunau pe trotoare, la marginea strazii si stateau de vorba sau la o bauta. Daca vrei sa treci cu caruciorul pe acolo, trebuie sa-i ocolesti, ei nu se simt sa faca loc de trecere. Si daca cumva bebelusul adoarme in carucior si urmeaza sa treci pe langa un astfel de grup.... ghinion.... italienii sunt intr-o competitie continua cine spune mai multe la o astfel de "chermeza" astfel ca toti vorbesc deodata si fiecare din ce in ce mai tare, pentru a-i acoperi pe ceilalti...
     Daca vroiam sa mergem seara in parc sa il dam pe Eduard putin in leagan, iarasi ghinion: seara parcurile pentru copii sunt luate cu asalt de tineri pusi pe distractie. Au o placere extraordinara de a se da in leagane, chiar si in cele pentru bebelusi.

- pizza
     Cand ii auzeam pe cei intorsi din Italia ca pizza e nasoala acolo, ma gandeam ca sunt nebuni... Acum am aflat ca aveau dreptate. Pentru italieni, pizza inseama coca cu sos de rosii si branza, in principiu. Maxim cu inca un ingredient (de cele mai multe ori sunca), din care iti pune o felie - doua, exact in mijlocul blatului. Cred, de fapt, ca pentru turisti au inventat si pizza cu altceva, pe langa branza si sos de rosii.
Daca duci un italian in Romanica, la o pizzerie si ii servesti o pizza cu "de toate" cred ca face crize de epilepsie.

- lipsa cunostintelor de limba engleza a vanzatorilor de la orice magazin. Desi ii luam direct pe engleza, ca sa fie clar ca suntem straini si nu vorbim italiana, ei parca nici nu observau. Ii dadeau in continuare pe italiana, ca si cum nu conteaza ca tu nu intelegi nimic, oricum....

Pe ansamblu a fost o experienta placuta. Eram obositi, plictisiti si ingropati in monotonie. Saptamana la Milano nu ne-a dat ocazia sa ne odihnim, insa ne-am relaxat si, cel mai important, ne-am bucurat ca am fost impreuna.



Un comentariu: