Avertisment!






AVERTISMENT!

Orice reproducere a textului sau a imaginilor din acest blog, fara acordul meu, reprezinta furt si impotriva hotilor vor fi luate masuri conform reglementarilor legale in vigoare.

In cazul in care doriti obinerea acordului meu pentru a le uitiliza, va rog lasati un comentariu cu datele dvs de contact.

Va multumesc,
Roxana



joi, 5 aprilie 2012

Ghici cine-i la usa??

Astazi am avut parte de adrenalina! Multa adrenalina!


Il dusesem pe Eduard la nani in dormitor, in patutul lui, si stateam linistita, savurand "momentele mele" din zi. La un moment dat aud un zgomot ciudat in interfon. Ca o bocanitura. Nu foarte mare. O fi fost pe holul blocului? O fi fost la vecini? Sau in dormitor? Ma gandesc ca au scapat vecinii ceva pe jos si dau ignore. Edutzu nu a vociferat nimic de cand l-am dus in dormitor, cu siguranta doarme, nu avea cum sa fie de la el sunetul.

Dupa cateva minute se intampla ceva care imi face inima sa sara din piept: cineva incearca sa intre peste noi in casa. Aud clanta apasandu-se. Ochii mi se holbeaza, parul mi se ridica pe ceafa, inima bate ca nebuna. Apoi se deschide usa la dormitor!!!!!!!! Cum adica, e cineva in dormitor??? In dormitorul copilului meu!????? Deja sunt intr-o stare sora cu nebunia. Eu eram tintuita in scaun, in fata calculatorului, cu niste ochi cum nu exista mai holbati, inima mai avea nitel si ceda, parul de pe tot corpul era sculat de parca eram o pisica tinuta deasupra unei piscine. Cand mai aveam nitel si incepeam sa urlu din toti rarunchii, in deschizatura usii dormitorului apare, zambitor, Eduard. Avea pe fata cea mai poznasa privire dintre toate pe care le poseda maimutica nebunatica. S-a dat singur jos din patut! Dar cum?!?! Ca e patut inalt, de bebe!??

Ma fortez sa ma calmez, sa incetinesc galopul inimii, ca sa fiu instare sa investighez intamplarea. Avand in vedere ca nu a plans deloc, nici macar nu a icnit, nimic, ma gandesc ca totusi coborarea a fost una lina si fara incidente, deci nu are rost sa ma impacientez mai rau... Daca s-ar fi lovit, chiar si putin, cred ca ar fi plans, ca el e cam smiorcait in privinta asta.

Merg cu copilul in dormitor, il asez inapoi in patut si il rog sa-mi arate cum a coborat de acolo. El imi spune: "Bibica! Tus! P-aici!" (adica Paturica, Sus, P-aici), batand cu mana in masa de infasat de langa patut. Mie mi se pare fara logica ce imi spunea.... Masa de infasat e mai inalta decat patutul... Daca ar fi sarit de pe marginea patutului inteleg ca sunt sanse sa nu se fi lovit. Insa sa sara de pe masa de infasat.... care are vreo 80-90 cm inaltime??? Cum sa sara de la inaltimea asta fara sa pateasca nimic?!?!? Sigur nu inteleg eu ce vrea el de fapt sa spuna. Mai ales ca l-am mai prins cu piciorul ridicat pe marginea patului. Sigur pe marginea patului a coborat.


Il las din nou la nani si plec in sufragerie. Las, de data aceasta, usa dormitorului intre-deschisa, ca sa il verific la fiecare sunet. Ma duc peste cateva minute, ma uit printr-o mica deschizatura a usii: Eduard era la orizontala,   insa nu adormise - se tot fataia de pe o parte pe alta. Plec inapoi in sufragerie si, in maxim 2 minute aud un poc! Mai puternic decat cel de data trecuta. Ma duc repede la dormitor. Eduard era pe parchet, in picioare, langa masa de infasat, cu mainile ridicate. Langa el, jos, o masinuta cazuta de pe masa de infasat - caderea masinii a produs pocanitul mai zgomotos, de data aceasta.

Asa ca, iubu' mic imi explicase bine: a facut paturica ghemotoc, s-a cocotat pe ea, apoi s-a urcat pe masa de infasat, iar de acolo a coborat, asa cum eu, cu mainile mele l-am invatat sa coboare din canapea pe vremea cand era mic si bleg: te asezi pe burtica, tii cu mainele de ceva, lasi picioarele si funduletul sa alunece in jos si apoi iti dai drumu'.... Tare piciul, nu????


E clar, tehnica are.... Sa speram ca are si grija cand face cascadoriile astea. L-am invatat ce este grija si de fiecare data cand face ceva "periculos" repeta mereu "Ai ghija! Ai ghija!".

Am indepartat masa de infasat de langa patut. In curand va fi nevoie sa-i scoatem o latura din gardul patutului.
Astazi nu s-a lovit, sau daca s-a lovit nu a zis nimic, cunoscand ca ceea ce a facut era nepermis si periculos. Nu vreau, insa, sa fortez nota si sa risc un accident nasol.

Am vazut si auzit de multi copii care pana la 3 ani, si poate chiar mai mult, au dormit in patutul de bebe, cu gardul sus. Si m-am gandit ca si noi mai putem astepta pana cateva luni pana sa ii lasam o latura libera. Mai ales imi era foarte comod sa-l culc asa: il puneam in patut, il inveleam cu paturica si plecam din camera. Iar el se fataia nitel si adormea singur.

Se pare ca Eduard se grabeste, insa :). Sunt convinsa ca o sa-l culegem de pe jos de multe ori. Poate chiar o sa doarma pe jos de cateva ori. Nu stiu cum o sa-l conving sa stea in patut, atata timp cat nu va mai fi constrans de imprejurari sa stea acolo...

Voi cum v-ati convins piticii sa nu coboare din patut la primele somnuri "neingradite"?


Un comentariu:

  1. Doamne! Parca te si vad: tu, linistita, stind ca el doarme, in patut - care e :sigilat: cu gardulet - si te trezesti cu el langa tine! :))))))))) Nu mai pot de ras. Super tare! Bravo, Eduard! :)

    RăspundețiȘtergere