Avertisment!






AVERTISMENT!

Orice reproducere a textului sau a imaginilor din acest blog, fara acordul meu, reprezinta furt si impotriva hotilor vor fi luate masuri conform reglementarilor legale in vigoare.

In cazul in care doriti obinerea acordului meu pentru a le uitiliza, va rog lasati un comentariu cu datele dvs de contact.

Va multumesc,
Roxana



vineri, 25 martie 2011

Pentru ca il iubesc mult...

... m-am decis sa mai public cateva poze cu el facand nani :)))).
Imi place asa de mult cum doarme, ca i-as face poze in fiecare zi!



miercuri, 23 martie 2011

Ce simpatic e bebelusul asta... Imi vine sa-l pup!

Pe cine credeti ca iubeste Eduard atat de tare incat il pupa de cate ori il vede?
Bineinteles tot pe bebe Eduard: cel din oglinda!!!
Am vazut de multe ori poze cu copii care se pupa in oglinda si abia asteptam sa il vad si pe iubitelul meu facand asta. Ei, iata ca momentul acesta a venit!!! Yuhuuu!!!!
E atat de dragalas... sa vezi cu cata dragalasenie in ochii se priveste in oglinda si cum isi zambeste... pur si simplu ADORABIL :).


Dupa ce a lins oglinda, atentia i-a fost captata de obiectele aflate pe dulap. Bineinteles ca nu a rezistat tentatiei..



A observat paparazz-ul care pusese obiectivul pe el...

Ce ziceti, asta e mutrita de bebe care ar rezista vreunei tentatii? Eu zic ca nu... E o mutrita de bebe super curios, care-si baga nasucul carn peste tot :)

luni, 21 martie 2011

Poznele mici ale unui piciulet curios

Evolutia mobilitatii piciului nostru l-a transformat intr-un mic poznas. Cum nu suntem atenti un moment, cum face cate o pozna mica.
Se poate spune ca a inceput lupta pentru cucerirea casei. A cucerit toate dulapurile aflate pana la max 1 metru inaltime. Dulapul preferat zilele acestea este cel cu castroane si oale. In fiecare zi testeaza rezistenta balamalelor IKEA (dupa cum veti vedea in filmuletul urmator), scoate toate castroanele si cutiile de plastic sau inox si le intinde in toata casa. Cel mai distractiv este sa bata in gresie cu o strecuratoare de inox. Trebuie sa fiu pe faza si, cand are chef de joaca la dulap, sa scot repede toate castroanele de ceramica si vasele de yena, caci altfel s-ar putea sa aiba chef sa vada daca e la fel de distractiv sa le izbeasca de gesie si pe ele :).

video

De curand a descoperit ca se poate deplasa prin casa cu ajutorul unor obiecte mobile care sa ii imbunatateasca echilibrul. Un astfel de obiect este o cutie in care ii depozitam noi rufele murdare.
Ce m-a uimit cel mai tare a fost tehnica excelenta a piciului: cand cutia se poticnea in ceva si nu mai inainta, se muta pe alta latura si incerca sa se impinga in alta directie. Daca nici asa nu rezolva problema, incepea sa traga de cutie. Trebuie sa va spun ca, la cea mai reusita incercare a sa a facut un tur complet dus - intors intre patutul lui si usa de la dormitor, insa eu am fost prea socata si uimita si abia apoi mi-a venit ideea sa-l filmez.

video


video

A doua zi dupa experimentul cu cutia, a trecut la plimbatul prin casa cu un scaun de bucatarie.

O alta activitate preferata este "topaitul" in pat si "cantatul la muzicuta" pe marginea patului. Cum nu am indraznit sa mergem la IKEA sa-i cumparam protectie de plastic pentru marginea patului (pentru ca am fi intrat in depresie pe acolo, datorita resurselor financiare prea limitate), acum aceasta este "brazdata" dintr-un capat in altul de dintii ca niste cutitase ai adorabilului Galm.


video
Alte pozne, ne-imortalizate, dar care merita mentionate (unele nu foarte "safe") sunt:
- scoaterea hainelor din sertare si aruncarea lor pe jos;
- masurarea snururilor si cablurilor prin gura (aceasta activitate presupune tragerea snurului/cablului de la un capat la altul, dintr-o mana in alta, prin... gura... );
- adunarea scamelor de pe jos (care nu mai e chiar "safe" atunci cand implica si introducerea lor in gura....);
- atractia irezistibila catre sacul cu cartofi;
- jumulirea mandarinului si a nolinei (lucru care pe mine ma enerveaza foarte tare...);
- scurmarea in pamantul de la ficus si "casapirea" frunzelor acestuia in cazul in care scapa nesupravegheat in zona. Aceasta activitate se poate continua cu mancarea pamantului de la ficus, daca cumva mami nu e pe faza....;
- obsesia pentru incaltaminte... si cum toate obsesiile la el trec mai devreme sau mai tarziu prin gura... trebuie sa pitim toti papucii, iar holul este un loc unde ajunge doar cu supraveghere. Legat de asta am si o poza:


Cu siguranta mai sunt si altele si, sunt convinsa ca asta e doar inceputul. Momentan, de cele mai multe ori, ne amuzam pe seama lor. Sper sa ne putem mentine amuzamentul si pe viitor :).



duminică, 20 martie 2011

Ce-o mai face oare Bernard? Ne ajuta si pe noi putin cu Eduard?

Cateodata trebuie sa facem prin casa diverse lucruri, care necesita ca Eduard sa fie cuminte si sa nu stam dupa fundul lui. Acestea sunt momentele in care apelam la "dadaca" Bernard.
Bernard este un urs polar foarte amuzant si foarte bleg, care este in stare sa faca sa rada un bebelus de cateva luni. Este singurul desen animat care il amuza pe Eduard. Cand l-am vazut prima data razand la TV nu mi-a venit sa cred... insa Bernard chiar e amuzant :). Ruleaza pe HBO Comedy in fiecare dimineata inainte inceperea programului (adica pana la 11).

Desenul animat preferat de seara, este Viitorul salbatic (ruleaza la KidsCo). De multe ori apelam la aceste desene animate cand Eduard e marait din cauza oboselii seara, iar noi nu suntem gata de baie inca. De la genericul de inceput si pana la cel de final, Eduard sta fascinat si nemiscat in fata televizorului.

Trebuie sa va spun ca nu are aceeasi reactie la orice se difuzeaza la TV. Aceste doua programe sunt clar preferatele lui.

In pozele urmatoare veti vedea un pici rupt de somn, care rezista eroic in timp ce noi facem ultimile pregatiri pentru baie si.... o mica sedinta foto :):




'Hai mami, ca pentru o sedinta foto fac si eu un mic efort si zambesc nitel'



 'Daca a aparut si tati in peisaj, atunci pot sa fac chiar si mutre haioase, sa nu fie el singurul care se stramba pe aici'


'Tati, stai putin ca se intampla ceva important la TV'

sâmbătă, 19 martie 2011

Pisicuta alintata

In ultima vreme, piciu' mic si-a descoperit valoarea: stie cat de pretios e pentru noi si ce mult il iubim chiar si atunci cand face pozne, asa ca are momente in care se alinta ca o pisicuta increzuta.
Adaugand la asta faptul ca si-a descoperit vocea si a constatat ca are foarte multe de spus.... obtinem niste momente adorabile alaturi de pretiosul Galm.

video
 
video


video

Experienta primei primaveri...

Saptamana trecuta Eduard a avut parte de experienta primelor zile de primavara din viata sa.
Am fost la tara si i-a vizitat pe stra-mamaie si stra-tataie. A stat cuminte in cutia unei biciclete si a ascultat cocosii cum "vorbesc":

A testat noul carucior, achizitionat special pentru confortul sporit al adorabilului Galm. Testul a avut rezultate pozitive: noul carucior i se potriveste de minune :). Marturie sta zambetul larg oferit de Galm dupa prima plimbare (prin curte, la tara):


Am profitat de temperaturile generoase si ne-am plimbat ore in sir prin parc. Bebe Eduard nu mai doarme cand iesim la plimbare. Cum sa doarma? Sa piarda el vreo intamplare cu animalele si copiii din parc? ... Exclus! Si nici nu ne mai asezam pe banca... e plictisitor... Trebuie sa ne plimbam MEREU!


Ne-au placut cele cateva zile de primavara... Mai asteptam cu nerabdare si altele :).

vineri, 18 martie 2011

Ce faceti cu ... jucariile mele?

Ca orice bebelus care se respecta, Eduard a facut o pasiune pentru pet-uri.
Noi strange pet-urile si, cand se aduna vreo 20-30 bucati, le aplatizam si le ducem la clopotul de reciclare.
De cele mai multe ori operatiunea de aplatizare s-a realizat in timp ce Eduard facea nani. Acum o luna, in schimb, ne-am gandit noi ca ar fi amuzant sa-l "ingropam" pe Eduard in pet-uri si sa facem niste poze, inainte sa le "compactam". A fost fascinat, mai ales ca pana atunci nu il lasam sa umble la pet-uri cand vroia el.


Ce nu am realizat noi de la inceput a fost faptul ca, atunci cand ne-am apucat sa aplatizam pet-urile, practic ii distrugeam copilului jucariile. Si s-a pus pe un plans isteric, cu tipete, lacrimi de crocodil si dat din maini in directia noastra. Din cand in cand se oprea din plans si, cand vedea ca noi continuam cu distrugerea "distractiilor", incepea iarasi sa se rasteasca la noi.




Luna aceasta piciul nostru a inteles, in sfarsit, importanta reciclarii si nu mai plange si nici nu mai tipa la noi atunci cand aplatizam peturile pentru a le duce la clopotul de colectare.


PS: nu am mai scris de ceva vreme, asa ca am multe de povestit :) ... reveniti si zilele urmatoare, pentru noi ispravi galmicesti


vineri, 4 martie 2011

Oameni fara minte si virozele 'de sezon'

Miercuri am fost cu Eduard la doctor, pentru controlul lunar. Am ajuns cu cateva minute mai devreme, asa ca am mai asteptat un pic pana am intrat in cabinet. In zona de asteptare, pe fotoliul de langa noi, era o doamna cu fetita ei (care avea vreo 3 ani). La un moment dat a venit o asistenta si a intrebat-o pe doamna: 'sigur nu doriti sa mergeti sa o vada medicul de urgenta, caci este liber?'. Doamna a refuzat, spunand ca asteapta oricat, chiar si pana la terminarea tuturor programarilor, numai sa o vada dr la care este fetita arondata (adica exact dr la care suntem si noi).
Intram noi in cabinet si, din vorba in vorba, aflam ca fetita doamnei de pe hol avea febra si, desi i s-a explicat ca doamna dr e foarte ocupata si a fost rugata de mai multe ori sa mearga la medicul de urgenta, ea a insistat sa astepte pana va fi primita...
Mi s-a parut un pic sarita de pe fix cu insistenta ei... Mai ales ca vorbeam de o asteptare de vreo 2 ore... Cand alternativa era sa termine cu totul in 15 min...
Cand am plecat de la cabinet, deja uitasem faza.

Mi-am amintit-o azi dimineata cand ne-am trezit si piciul nostru avea febra. E prima data cand face febra, asa ca m-am speriat un pic... I-am dat o doza de Panadol si am asteptat sa vad cum evolueaza. Dupa cateva ore i-am verificat din nou temperatura. A mai scazut, insa se mentine la limita maxima a normalului - 37.5 grade C.
Am decis sa o sun pe dr. Printre sfaturi, am intrebat-o si ce avea fetita aceea care astepta pe hol cand am mers noi la control. Raspuns: VIROZA. Si cine ghiceste care e perioada de incubatie la viroze????? Raspuns corect: 2 zile!!!! Adica exact cat a trecut de miercuri pana azi, cand a facut si Eduard febra.

Si azi am stat si am analizat: cat de inconstienta, indiferenta si lipsita de respect pentru ceilalti oamenii de acolo a fost doamna cu pricina! Stiind ca copilul ei are ceva contagios, ea a insistat sa stea in receptie si sa astepte ore in sir, in acest timp perindandu-se pe acolo o gramada de copii, multi dintre ei veniti, ca si noi, la un control de rutina si plecand acasa cu viroza...

Oare au ceva in capul ala oamenii de acest gen... sau au tarate in loc de creier??...

Sa speram ca nu va fi ceva grav si bebe Eduard isi va reveni cat mai repede.

Mutrite de smiorcait

Intotdeauna mi-au placut mutritele pe care le face Eduard atunci cand se smiorcaie. Si am incercat sa le pozez. Sa ne-ntelegem: nu ne referim la cazurile cand plange cu motiv serios... ci la acele dati cand se miorlaie si trece de la ras la plans si apoi iar la ras in cateva secunde.

Asta e mutra indecisa: 'sa rad sau sa plang???'

'Cred totusi ca mai bine plang....Stiu ca boticul asta o impresioneaza pe mami intotdeauna'

'Da... clar... mai bine plang...'

'Hmmm... parca nu e chiar asa interesant sa plang...'

'Mda... cred ca mai bine ma opresc din plans, oricum nu are nici un efect...vad ca mama continua cu pozatul'

'Mami!!! Ce faci?? Vezi ce cuminte sunt??? Imi dai mie aparatul sa-l molfai nitel????'


Pofte de bebe mancacios

Ne-a spus doamna dr pediatru ca, dupa ce implineste bebe Eduard 8 luni, ii vom putea da produse care contin gluten. Asa ca, duminica trecuta, cand mai erau 3 zile pana implinea  8 luni ne-am decis sa-i satisfacem scumpicului nostru bebelus una din poftele cu care se milogea la noi in fiecare dimineata: pofta de paine.

Dimineata, dupa ce il hranim pe el, ne apucam si facem niste senvisuri pentru noi. Desi este satul, bebe Eduard pune, inevitabil, fata de milog nemancat: se uita cu drag cand in ochii nostrii cand la mancare, plescaie, baloseste si se agata de picioarele noastre, tragandu-ne de pantaloni.

Iata-l pe bebe Eduard experimentand painea:

 Si acum priviti satisfactia din ochii lui:

Am facut si filmulet cu painea:
video


Acum i-am cumparat biscuitei pentru bebici si iubitul nostru molfaie cu mare drag la ei. Bineinteles, se mozoleste si la gura si pe maini si pe haine, mai arunca si pe jos biscuit molfait, dar... asta e farmecul lui... E atat de amuzant incat nici nu-mi imaginez cum m-as putea supara...

Aceeasi tactica de milogeala o aplica si cand noi beam ceva din pahar. Eu ma gandeam ca si lui ii este sete, insa, de fiecare data cand incercam sa-i dau apa sau ceai de bebe, se scalambaia si il scuipa. Apoi am primit ok-ul pentru sucul de portocale diluat. Asta a avut un oarece succes: nu il scuipa din prima. Intai i l-am dat in biberon, insa tetina avea gaurile prea mici si, eventualele firicele de pulpa de portocala blocau debitul. Pentru ca se chinuia prea mult, bebe Eduard se enerva si nu mai vroia sa bea. Apoi am luat o tetina variabila, care are ce-a mai mare gaura pe care o poti gasi pe o tetina... A fost mai bine, insa nu indeajuns de multumitor. Apoi am luat o tetina care trasforma biberonul in canita... Cu asta era ok: debitul era bun, nu se mai blocau gaurelele... Totusi nu a fost nici asta solutia optima din mai multe motive: trebuia ridicat biberonul in sus ca sa curga, iar bebe bleg nu poate face asta singur; in plus, pe gaurica de aerisire a tetinei curgea sucul si ii intra copilului in nas, curgea pe el... In fine, dupa ce am patat majoritatea hainelor lui Eduard am decis sa luam masuri drastice: acum doua saptamani i-am cumparat canita cu pai!!!

Minune!!!! Nu numai ca s-a descurcat din prima cu bautul cu paiul, dar i-a facut si o mare placere. Acum bebica bea 300-400 ml suc de portocale diluat pe zi (adica o canita plina). Datorita plusului de hidratare adus de sucul de portocale s-a reglat si cu scaunele (care pentru noi au fost un chin incepand din a doua luna de viata pana acum).
Iata sugativa:

Prietenele noastre Irina si bebelina Delia i-au facut cadou Galmului un instrument foarte interesant de halit fructe (de fapt de supt zeama din fructe). Acest instrument i-a placut foarte tare lui Eduard!

Aici 'sugea' din portocale:

Si tot din categoria 'cel mai mancacios bebe' vine si povestioara urmatoare.
Eu, dupa cum va spuneam mai demult, il las pe Eduard sa se serveasca si singur la masa. Asa ca, intre 'dozele' pe care i le dau eu cu lingurita, el baga manutele direct in castron, ia pireul in mana si apoi baga mana in gura. Apoi, spre finalul mesei, imi ia lingurita din mana, dupa ce eu pun pireul in ea, si o duce singur la gura.




 Se mai intampla si accidente... dar asa creste bebe mare! :)