O noapte grea

Miercuri seara, eu si Flo am fost la cinema, ca doi porumbei. Am vazut un film foarte dragut, inspirational, care te face sa iti doresti o familie, daca nu o ai, sa iti doresti sa faci ceva pentru tine, daca nu ai avut ocazia pana atunci, sa muncesti pentru tine si familia ta, daca pana atunci ai muncit pentru altul. Am plecat spre casa intr-o dispozitie foarte buna.

Am ajuns acasa pe la ora 23.30. Buni Flori ii facuse baie piciului dragalas si il bagase la culcare.
De 2 zile se instalasera din nou, la fel de nepoftiti ca de fiecare data, nesuferitii muci. Se auzeau din dormitorul piciului niste sforaituri de se zguduia monitorul.

Ne-am dus la culcare aproape de ora 2 noaptea. Dormeam linistit si adanc... Cand de-odata...... Soc! Eduard incepe sa planga si sa ma strige!!!! 'Maaamiiii! Maaamiii! Nuuuciii!' Saracutul nu putea respira deloc pe nas! Si era suparat rau din acest motiv! In plus, facuse o tona de pipi si era ud tot. Pana l-am schimbat, pana i-am aspirat 'nucii'... era copilul treaz ca in miez de zi.... si atunci m-am uitat la ceas: 03.15.... Uoffff.....

'Maamiii! Pat!' - il pun in patut, il invelesc cu paturica, ii urez noapte buna... acelasi ritual ca intotdeauna.... Nu apuc sa fac 3 pasi spre patul nostru, ca il aud din nou pe Edutzu':
'Maamiii!'
Eu: 'Da, iubitul meu? Ce e?'
Eduard: 'Maamii! Maaamiii!' pe un ton de jale.... pana nu ma intorc langa patutul lui, nu spune ce vrea. Cand ajung langa el: 'Maaamiii! Matze!!' - Adica 'ia-ma in brate'. Il iau in brate.... Sta 10 secunde linistit... Apoi se zmiorcaie si imi arata spre balansoar.... Ne asezam in balansoar... Stam 30 secunde si imi arata patutul... 'Mami! Pat!'.... Il pun in pat, il ivelesc cu paturica, ii urez 'somn usor' si dau sa ma asez si eu la mine in pat.... Pai ce credeti??? M-a lasat????
'Mami!!!! Dinooo!' - cum sa-i dau copilului jucaria in miezul noptii??? Pai dormim sau ne jucam??? Plus ca dino e din plastic si il poate zgaria sau ii poate scoate vreun ochi daca adoarme cu el in pat.
'Mami!!!! Matze!!!'
'Mami!!!! Pat!!!'
'Mami!!!! Nucii!!!!!'

Pana pe la ora 4.30 am repetat toata aceasta poveste de vreo 5 ori.... I-am aspirat mucii de vreo 4 ori (cred ca ziceau vecinii ca am luat-o razna de dau cu aspiratorul la ora aia in noapte).

Si acum urmeaza spectacolul oferit de 2 parinti care, avand norocul ca bebelul lor sa stie de la inceput ca noaptea se doarme si traind astfel de experiente decat de maxim 2 -3 ori in toata cariera lor de parinti, nu au stiut cum sa 'gestioneze' problema.

Sotul meu iubit si obosit, s-a gandit ca ar fi bine sa se ratoie nitel la mine, ca poate asa ma face sa fiu in stare sa il linistesc pe borac mai repede... Adica nu ma gandesc ca el se trezeste sa se duca la servici peste 3 ore??????? Poate daca i-l dadeam pe Dino de la inceput, nu se mai supara asa si se culca repede inapoi.... Acum mi-am gasit sa-i fac copilului educatie? La 3 jumate noaptea???

Eu, cu tandara sarita si cu gura mare, ca de obicei, am ripostat.

Avea oare impresia ca eu as fi dormit vreo 10 ore dupa ce reuseam (intr-un final) sa culc copilul.... Parca nu m-as fi trezit si eu la aceeasi ora de dimineata... Adevarul e ca dorinta mea cea mai arzatoare la momentul ala era sa ma fatzai cu copilul de colo-colo prin casa o ora jumate in creierii noptii.... Si eduatia copilului se face 8 ore pe zi... ca la servici.... Cand suntem prea obositi, prea lenesi, prea fara chef.... atunci copilul nu are decat sa se educe singur...

Asa ca ne-am dus la culcare indragostiti, linistiti si fericiti si, cateva ore mai tarziu..... toata fericirea era stearsa cu buretele.... parca nici nu ne facusem vreo promisiune de-a lungul timpului...

Partea buna e ca, pe fondul discutiei noastre aprise (nu tipam unul la altul, dar nici in surdina nu vorbeam), Eduard a adormit....

A doua zi, dupa inca niste discutii, ne-am lamurit: El nu-si inchipuia ce a fost in capul lui noaptea trecuta de a spus lucrurile alea!

Eu cu Flo ne-am impacat... Mucii s-au mai retras... As fi putut sa nu scriu despre asta... Daaar...
Am vrut sa scriu pentru acei oameni care au senzatia ca un copil e o solutie la problemele din casnicie, ca daca vor avea un copil, se vor iubi mai mult, nu se vor mai certa, nu se vor mai minti.... Si am auzit multi inocenti care au aceasta impresie.

Iata care e adevarul:
Nimic nu testeaza mai mult o relatie decat momentele dificile din primii ani de viata ai copilului vostru.

98% din relatii vor fi zdruncinate. Il iubesti enorm pe cel de langa tine, cand totul e roz. Cat de tare il mai iubesti atunci cand e prea obosit sa te ajute sau arunca un cuvant jignitor, ca prin vis, cand isi pune patura in cap deranajat de plansetul copilului? Dar totusi, tre sa te gandesti si la el... Partenerul tau nu e Super-man. Nu va putea sa te ajute de fiecare data cand vei avea nevoie, asa cum a promis la inceput. Va veni o zi (sau mai degraba o noapte) in care va fi prea obosit ca sa poata face ceva pentru tine si se va gandi doar la el...

Ce e de facut??

Nu va dati cu capul de pereti, ca nu e o situatie fara iesire! Comunicarea si asumarea responsabilitatii e solutia!

Trebuie sa fim constienti ca un copil inseamna responsabilitate 24 h/zi. Educatia copilului trebuie facuta si de mama si de tata si nu tre sa fim niciodata prea obositi pentru asta.
Trebuie sa cadem de acord asupra tuturor lucrurilor care vrem sa le invete copilul nostru. Nu unul sa zica alba si celalalt neagra.  

Normal, nu suntem roboti, nimeni nu rezista 24h/zi cu mintea limpede... Si atunci apar aceste 'situatii de test', care isi pot lasa amprenta asupra relatiei cu partenerul pentru totdeauna.

Insa nu trebuie sa lasam greseala sa devina un mod de viata. Trebuie sa ne luptam cu noi insine si sa facem ceea ce e bine pentru familia noastra. Pentru ca lenea poate acapara foarte usor pe oricine. E foarte simplu sa il lasam pe celalalt sa se ocupe de tot... Putem gasi 1000 de scuze care sa ne justifice lipsa de implicare: celalalt se pricepe mai bine, lui ii ia mai putin timp, tu te trezesti mai devreme, tu te duci la munca si ar trebui sa fii scutit de munca in casa...

Adevarul este insa ca, putem 'sa ne pasuim' asa, o data, de doua ori, insa trebuie sa ne dam doua palme peste bot, sa ne zdruncinam putin si sa spunem 'Sunt si eu parinte! Am si eu o raspundere! TREBUIE sa ma implic!'.

Flo a gresit rau miercuri noapte. Insa a doua zi a realizat greseala si si-a propus sa nu o mai repete. Si eu pot sa il iert, cand vad ca se straduie sa se implice mai mult. Si relatia noastra poate sa iasa nesifonata dupa intamplarea asta.

Sa devoram tot!

Piciu' nostru e un mare mancacios! Asta nu e nimic nou.
Ceea ce este nou, este pasiunea lui pentru un alt aliment in fiecare zi.

Intr-o zi are pofta nebuna de mandarine... si mananca mandarine non-stop! Sunteti curiosi cum le spune piciu' mic mandarinelor? Foarte sugestiv: PAPIN :)))).
Si ii curat de coaja o 'papina', o fac bucatele si o pun pe o farfuriuta. In acest timp, piciu' e cu ochii pe mine, nu cumva sa-l pacalesc.... Ii dau farfuriuta in mana, o cara singur pana in sufragerie, o pune pe o masuta si se apuca sa manance de zici ca vine sfarsitul lumii. Baga cate 2 - 3 odata in gura de ii curge zeama pe la colturile gurii cand se apuca sa le mestece. Cand termina, se uita cu ochii nevoinovati la mine si ma intreaba 'Papin???'. Ca si cum pe prima i-a mancat-o catelul, nu a balotat-o el ca un nemancat.... Si uite-asa, baga mandarine si ca antre si ca desert de dimineata pana seara. Noroc ca inca mai are pofta sa manance si felurile principale de mancare.

 In alta zi, e disperat dupa cereale (dintr-alea care au sens - adica alea pentru adulti). La cereale nu as putea reproduce cum le spune... E atat de dubios, incat nu am reusit pana acum ma prind.... Dar se descurca el... Ma ia de mana si imi arata cu degetul. Iau un pumn de fulgi de cereale, ii umplu manutele cu ele si pleaca fericit in sufragerie. Le intinde pe masa si incepe si mananca din ele uitandu-se la desene animate. Si toata ziua, se repeta povestea de cateva ori.

Mai sunt zile cand devoreaza biscuitii - 'bitzii'. Un biscuit se haleste bineinteles dintr-o singura imbucatura... hai 2 daca biscuitii respectivi chiar sunt mari. In cazul biscuitilor, cel mai simplu este sa lasi cutia sau punga undeva unde are el acces. Te scutesti astfel de multe drumuri pana la dulap... Din fericire stie care ii e limita, nu baga chiar ca nehalitul... Dar oricum... devoreaza destui.

Ce sa mai spun despre iaurt - 'Agugue!!!!'. Iaurtul e bun in toate formele sale: simplu, cu fructe, cu paine, cu cereale.... iaurt sa fie! Nu conteaza ca tocmai a mancat un iaurt, daca vrei si tu sa mananci unul, nu ai de-ales: tre sa il imparti cu el. Cuvantul 'Agugue!' se spune intotdeauna pe un ton rastit, de ordin, ca sa stim ca nu lasa loc de refuz. Domne' eu cand vreau sa mananc iaurt, mananc!!!!

Si cel mai amuzant este atunci cand, cu gura plina, spune 'Bun! Bun!', in timp ce da din cap afirmativ.
Mancaciosul meu iubit! :)

'Care biscuit, mami??? Eu n-am vazut niciun biscuit! Dar daca vezi tu vreunul, imi dai si mie???'

'Sa dansez nitel, ca sa le distrag atentia de la biscuitul din mana!'

'Acum ca nu se uita nimeni! Fuga la punga cu biscuiti!'

Nu mi-e frica de bau-bau...

.... Dar mi-e frica de vaci...

De cateva saptamani, Edutzu a inceput sa ne anunte cand ii este frica. Cum o face??? Pai simplu - ne spune "peie" (adica "se sperie") pe un ton mieunat si cu sprancenele incruntate.

Toate bune si frumoase... e bine sa stii cand ii este frica piticului tau si sa incerci sa il ajuti sa-si depaseasca fricile.
Problema noastra e ca piciu' mic se sperie de vaci....

... Nu, nu ne-am mutat la tara. :) Si nici nu ne-am apucat sa crestem vaci in apartament... Insa Edutzu vede vaci peste tot... Umbra lui proiectata pe un perete este o vaca ingrozitor de malefica.... Un tablou vazut pe lumina difuza este o vaca ce vrea sa-l manance... In intuneric se ascunde o cireada intreaga de vaci care i-au pus gand rau...

Si iata cum se desfasoara, in fiecare zi, urmatorul schimb de replici intre noi si Gogonatul nostru mic:

Stam si noi linistiti la calculator sau la TV si apare langa noi Edutzu.

Piciu', venind si tragandu-ne de mana sau de haine: 'Da dos!!!!'
Eu: 'Da' de ce sa ma dau jos, mah Edutzule, nu vezi ce bine stau???'
Piciu': 'Mama! Da dos!' Si trage mai cu putere de mine.
Eu, ridicandu-ma fara niciun chef in picioare: 'Ce vrei sa facem, gogonatule?'
Piciu', impingandu-ma intr-o anumita directie: 'Du-te!!!!!'
Eu, nevrand sa ma las prea usor convinsa: 'Da' du-te tu!!!'
Piciu', exasperat de incapatanarea mea, o ia inainte, tinandu-ma strans de mana si tarandu-ma dupa el.
Ajungem in "grajd". Locul grajdului se modifica de fiecare data... Ba e un colt, ba e un hol, ba e un perete.... Al naibii grajd!!!!
Piciu': 'Peie! Peie!'
Eu: 'Cine te sperie, ingerasul meu?'
Piciu', cu un glas smiorcait si fricos: 'Gaca! Gaca! Peie!'
Eu: 'Unde e mami vaca?'
Piciu', aratandu-mi cu degetul: 'Acon!!!!' (adica 'acolo')
Eu, aprinzand toate luminile prin casa: 'Nu e mami nicio vaca acolo! Vezi? Era doar o umbra/un tabou/o perdea/nu e nimic!'
Piciu', luminandu-se la fata si cu o voce care denota ca si-a mai recapatat stapanirea de sine: 'Nu eee!!! Nu eeee!!!!'


Teoretic, eu stiu de unde a inceput frica de vaci. Asta vara am fost la Flo la tara si i-am aratat piciului un vitel. Numai ca obraznicul de vitel, s-a apucat sa mugeasca exact cand era Edutzu langa el. N-a mai vrut sa vada grajdul din momentul ala. Plangea doar cand vedea usa grajdului, nu era nevoie sa vada si bovina care se ascundea inauntru.

Insa... a trecut juma' de an de atunci... Si cand vede vaca in poza nu se sperie de ea... Deci... ce-i de facut? Cum imi scap copilul de aceasta fobie? Astept sfaturile voastre!

De Craciun

Dragii nostri prieteni,

Va dorim sa aveti parte de multa fericire, sa va bucurati de prezenta tuturor celor dragi, sa primiti cadouri multe si frumoase si sa va umpleti sufletele cu bunatate!

Craciun fericit!

Sentimente de mama...

"Nimeni nu stie cu adevarat ce e dragostea pana nu devine parinte"

Cred ca toti am auzit vorba asta mai devreme sau mai tarziu in viata noastra. E aproape un cliseu. Si toti ne-am indoit cand am auzit-o. Si ne-am gandit ca am suferit din dragoste, am simtit ca zburam, din dragoste... cum sa nu stim noi ce inseamna cu adevarat dragostea?!?!??

Acum 2 saptamani aveam programare cu Edutzu la pediatru pentru a finaliza schema de vaccinare, pe care am tot tarait-o 5 luni, ca pe un examen cu care am ajuns in re-re.... Bineinteles ca, exact cu 2 zile inainte de data stabilita, au aparut mucii.. iar... E clar! Edutzu simte ca i se pregateste ceva si ne saboteaza!

Din fericire nu a fost nimic grav, doar niste muci aposi care au trecut in cateva zile. Asa ca miercuri dimineata ne-am prezentat din nou la pediatru si, de data aceasta, am reusit. In sfarsit am terminat cu vaccinurile (cel putin pana pe la 4 ani).

Edutzu nu a avut pana acum nicio reactie adversa la vaccinuri. Nici febra, nici durere locala sau inflamatie... nimic! Asa ca nici la acest vaccin nu ma asteptam la asa ceva.

Dupa vaccinul Edutzului, aveam eu programare la dentist. Asa ca am ajuns acasa si l-am culcat pe Eduard pe la ora 12. Dupa vreo 45 minute de somnic, il aud pe Edutzu in monitor, cum ma striga timid si plangacios: "Mamiii! maaamiiii!". M-am dus repede la el. M-a privit trist cu niste ochisori somnorosi si mi-a spus simplu, in timp ce se mangaia pe picior "Maamiii! Auuu!". Si a inceput sa se smiorcaie cu ochisorii inchisi. Se vedea ca era rupt de somn. Ca nu vroia decat sa doarma, insa durerea de picior nu il lasa sa o faca.

L-am luat in brate, a asezat capul pe umarul meu si ne-am asezat amandoi in balansoar. S-a linistit imediat si a inceput sa ma mangaie cu manutele lui mici si sa-mi sopteasca "mami... mami... mami...". Din cand in cand mai misca piciorul si il durea iar... si iar scancea... Apoi se linistea iar si ma mangaia din nou. Si la un moment dat a ajuns cu manuta la gatul meu. Si atunci a zambit si mi-a spus dragastos "Guga!" (adica 'gusha'). Si a ras incet. A facut toate astea cu ochii inchisi, partial adormit. Cateva momente mai tarziu visa, sper eu, la lucruri frumoase. 

L-am asezat in patut si m-am retras in sufragerie sa plang. Lacrimi de fericire. Pentru ca am un copilas atat de minunat care si atunci cand ii este greu gaseste putere sa ma amuze. Pentru ca are incredere in mine ca ii sunt alaturi si in bratele mele se linisteste. Pentru ca ii place alintul la fel de mult cum imi place si mie. Pentru ca imi aduce liniste in suflet. Pentru ca ma face sa fiu mandra de el, in fiecare moment. Pentru ca ma face sa am incredere ca sunt o mama buna. Pentru ca stie ce e iubirea, desi e un lucru atat de abstract si greu de explicat. Pur si simplu am plans... PENTRU CA AM SIMTIT DRAGOSTEA LUI NECONDITIONATA.

Asa ca acum, pot sa va spun si parerea mea despre vorba cu care am deschis aceasta postare. Poate ca stim ce e dragostea, pentru ca ea poate lua mai multe forme si poate fi traita la diferite intensitati. Insa atunci cand copilasul tau, care abia incepe sa vorbeasca, foloseste putinele cuvinte pe care le stie ca sa-ti dovedeasca tie ca te iubeste, cand foloseste manutele lui mici pentru a te alinta si mangaia pe tine.... ala este momentul cand te simti cel mai iubit om din lume. Aia este dragostea pura, inocenta, 100% sincera. Si pe care, intr-adevar, daca nu o traiesti pe propria piele, nu ti-o poti imagina.

Veverita tzup tzup face nani pe perna

Iubu' nostru mic e mare iubitor de masini si animalute de plus. Masinile sunt pe primul loc, insa si animalutele de plus ocupa un loc important in inima lui mare.

Face nani cu magarusul si zebra si, mai nou, a indragit tare veverita lui tusi Aurora.
Iata un filmulet surprins dupa o repriza de cateva ore de somnic.

Ochii nasul gura dintii

De ceva vreme Eduard a gasit bunavointa sa ne arate, la cerere, diverse parti ale corpului sau. Le stia de cand era foarte mic, insa le arata la papusi, la ursuleti sau catelusi de plus, la alte persoane, niciodata nu ni le arata pe 'ale lui'.

Acum ne arata: 'ocu'/ochii, 'gua'/gura, 'nashu'/nasul, 'pau'/parul, 'acucu'/urechea, 'dici'/dintii, mana, burtica, piciorul si cel mai amuzant cuvant rostit de piciu' mic pana acum - 'guga'/gusha.

Demonstratie

Filmulet cu adorabilul gushat