Pentru ca il iubesc mult...

... m-am decis sa mai public cateva poze cu el facand nani :)))).
Imi place asa de mult cum doarme, ca i-as face poze in fiecare zi!

Ce simpatic e bebelusul asta... Imi vine sa-l pup!

Pe cine credeti ca iubeste Eduard atat de tare incat il pupa de cate ori il vede?
Bineinteles tot pe bebe Eduard: cel din oglinda!!!
Am vazut de multe ori poze cu copii care se pupa in oglinda si abia asteptam sa il vad si pe iubitelul meu facand asta. Ei, iata ca momentul acesta a venit!!! Yuhuuu!!!!
E atat de dragalas... sa vezi cu cata dragalasenie in ochii se priveste in oglinda si cum isi zambeste... pur si simplu ADORABIL :).

Dupa ce a lins oglinda, atentia i-a fost captata de obiectele aflate pe dulap. Bineinteles ca nu a rezistat tentatiei..

A observat paparazz-ul care pusese obiectivul pe el...

Ce ziceti, asta e mutrita de bebe care ar rezista vreunei tentatii? Eu zic ca nu... E o mutrita de bebe super curios, care-si baga nasucul carn peste tot :)

Poznele mici ale unui piciulet curios

Evolutia mobilitatii piciului nostru l-a transformat intr-un mic poznas. Cum nu suntem atenti un moment, cum face cate o pozna mica.
Se poate spune ca a inceput lupta pentru cucerirea casei. A cucerit toate dulapurile aflate pana la max 1 metru inaltime. Dulapul preferat zilele acestea este cel cu castroane si oale. In fiecare zi testeaza rezistenta balamalelor IKEA (dupa cum veti vedea in filmuletul urmator), scoate toate castroanele si cutiile de plastic sau inox si le intinde in toata casa. Cel mai distractiv este sa bata in gresie cu o strecuratoare de inox. Trebuie sa fiu pe faza si, cand are chef de joaca la dulap, sa scot repede toate castroanele de ceramica si vasele de yena, caci altfel s-ar putea sa aiba chef sa vada daca e la fel de distractiv sa le izbeasca de gesie si pe ele :).

De curand a descoperit ca se poate deplasa prin casa cu ajutorul unor obiecte mobile care sa ii imbunatateasca echilibrul. Un astfel de obiect este o cutie in care ii depozitam noi rufele murdare.
Ce m-a uimit cel mai tare a fost tehnica excelenta a piciului: cand cutia se poticnea in ceva si nu mai inainta, se muta pe alta latura si incerca sa se impinga in alta directie. Daca nici asa nu rezolva problema, incepea sa traga de cutie. Trebuie sa va spun ca, la cea mai reusita incercare a sa a facut un tur complet dus - intors intre patutul lui si usa de la dormitor, insa eu am fost prea socata si uimita si abia apoi mi-a venit ideea sa-l filmez.

A doua zi dupa experimentul cu cutia, a trecut la plimbatul prin casa cu un scaun de bucatarie.

O alta activitate preferata este "topaitul" in pat si "cantatul la muzicuta" pe marginea patului. Cum nu am indraznit sa mergem la IKEA sa-i cumparam protectie de plastic pentru marginea patului (pentru ca am fi intrat in depresie pe acolo, datorita resurselor financiare prea limitate), acum aceasta este "brazdata" dintr-un capat in altul de dintii ca niste cutitase ai adorabilului Galm.

Alte pozne, ne-imortalizate, dar care merita mentionate (unele nu foarte "safe") sunt:
- scoaterea hainelor din sertare si aruncarea lor pe jos;
- masurarea snururilor si cablurilor prin gura (aceasta activitate presupune tragerea snurului/cablului de la un capat la altul, dintr-o mana in alta, prin... gura... );
- adunarea scamelor de pe jos (care nu mai e chiar "safe" atunci cand implica si introducerea lor in gura....);
- atractia irezistibila catre sacul cu cartofi;
- jumulirea mandarinului si a nolinei (lucru care pe mine ma enerveaza foarte tare...);
- scurmarea in pamantul de la ficus si "casapirea" frunzelor acestuia in cazul in care scapa nesupravegheat in zona. Aceasta activitate se poate continua cu mancarea pamantului de la ficus, daca cumva mami nu e pe faza....;
- obsesia pentru incaltaminte... si cum toate obsesiile la el trec mai devreme sau mai tarziu prin gura... trebuie sa pitim toti papucii, iar holul este un loc unde ajunge doar cu supraveghere. Legat de asta am si o poza:

Cu siguranta mai sunt si altele si, sunt convinsa ca asta e doar inceputul. Momentan, de cele mai multe ori, ne amuzam pe seama lor. Sper sa ne putem mentine amuzamentul si pe viitor :).

Ce-o mai face oare Bernard? Ne ajuta si pe noi putin cu Eduard?

Cateodata trebuie sa facem prin casa diverse lucruri, care necesita ca Eduard sa fie cuminte si sa nu stam dupa fundul lui. Acestea sunt momentele in care apelam la "dadaca" Bernard.
Bernard este un urs polar foarte amuzant si foarte bleg, care este in stare sa faca sa rada un bebelus de cateva luni. Este singurul desen animat care il amuza pe Eduard. Cand l-am vazut prima data razand la TV nu mi-a venit sa cred... insa Bernard chiar e amuzant :). Ruleaza pe HBO Comedy in fiecare dimineata inainte inceperea programului (adica pana la 11).

Desenul animat preferat de seara, este Viitorul salbatic (ruleaza la KidsCo). De multe ori apelam la aceste desene animate cand Eduard e marait din cauza oboselii seara, iar noi nu suntem gata de baie inca. De la genericul de inceput si pana la cel de final, Eduard sta fascinat si nemiscat in fata televizorului.

Trebuie sa va spun ca nu are aceeasi reactie la orice se difuzeaza la TV. Aceste doua programe sunt clar preferatele lui.

In pozele urmatoare veti vedea un pici rupt de somn, care rezista eroic in timp ce noi facem ultimile pregatiri pentru baie si.... o mica sedinta foto :):

'Hai mami, ca pentru o sedinta foto fac si eu un mic efort si zambesc nitel'

 'Daca a aparut si tati in peisaj, atunci pot sa fac chiar si mutre haioase, sa nu fie el singurul care se stramba pe aici'

'Tati, stai putin ca se intampla ceva important la TV'

Pisicuta alintata

In ultima vreme, piciu' mic si-a descoperit valoarea: stie cat de pretios e pentru noi si ce mult il iubim chiar si atunci cand face pozne, asa ca are momente in care se alinta ca o pisicuta increzuta.
Adaugand la asta faptul ca si-a descoperit vocea si a constatat ca are foarte multe de spus.... obtinem niste momente adorabile alaturi de pretiosul Galm.

 

Experienta primei primaveri...

Saptamana trecuta Eduard a avut parte de experienta primelor zile de primavara din viata sa.
Am fost la tara si i-a vizitat pe stra-mamaie si stra-tataie. A stat cuminte in cutia unei biciclete si a ascultat cocosii cum "vorbesc":

A testat noul carucior, achizitionat special pentru confortul sporit al adorabilului Galm. Testul a avut rezultate pozitive: noul carucior i se potriveste de minune :). Marturie sta zambetul larg oferit de Galm dupa prima plimbare (prin curte, la tara):

Am profitat de temperaturile generoase si ne-am plimbat ore in sir prin parc. Bebe Eduard nu mai doarme cand iesim la plimbare. Cum sa doarma? Sa piarda el vreo intamplare cu animalele si copiii din parc? ... Exclus! Si nici nu ne mai asezam pe banca... e plictisitor... Trebuie sa ne plimbam MEREU!

Ne-au placut cele cateva zile de primavara... Mai asteptam cu nerabdare si altele :).

Ce faceti cu ... jucariile mele?

Ca orice bebelus care se respecta, Eduard a facut o pasiune pentru pet-uri.
Noi strange pet-urile si, cand se aduna vreo 20-30 bucati, le aplatizam si le ducem la clopotul de reciclare.
De cele mai multe ori operatiunea de aplatizare s-a realizat in timp ce Eduard facea nani. Acum o luna, in schimb, ne-am gandit noi ca ar fi amuzant sa-l "ingropam" pe Eduard in pet-uri si sa facem niste poze, inainte sa le "compactam". A fost fascinat, mai ales ca pana atunci nu il lasam sa umble la pet-uri cand vroia el.

Ce nu am realizat noi de la inceput a fost faptul ca, atunci cand ne-am apucat sa aplatizam pet-urile, practic ii distrugeam copilului jucariile. Si s-a pus pe un plans isteric, cu tipete, lacrimi de crocodil si dat din maini in directia noastra. Din cand in cand se oprea din plans si, cand vedea ca noi continuam cu distrugerea "distractiilor", incepea iarasi sa se rasteasca la noi.

Luna aceasta piciul nostru a inteles, in sfarsit, importanta reciclarii si nu mai plange si nici nu mai tipa la noi atunci cand aplatizam peturile pentru a le duce la clopotul de colectare.

PS: nu am mai scris de ceva vreme, asa ca am multe de povestit :) ... reveniti si zilele urmatoare, pentru noi ispravi galmicesti