La inceput, a fost foarte temator si, imediat ce ii dadeam drumul la mana se aseza in fund. Faptul ca nu cadea, ci se aseza incet, ne-a incurajat si ne-a confirmat faptul ca, daca are indeajuns curaj, va reusi sa mearga.
Incetul cu incetul, l-am convins sa faca 2 - 3 pasi, ademenindu-l la noi cu diverse obiecte. Si pe zi ce trecea, am observat ca este din ce in ce mai curajos si mai stapan pe propriile picioare. Teama care o vedeam in ochii lui in primele zile in care il puneam in picioare in mijlocul camerei a fost inlocuita cu bucurie si mandrie. Era atat de entuziasmat, cand ne vedea ca ne bucuram de cei 2 - 3 pasi pe care ii facea!
De cateva zile a inceput sa se joace cu diverse obiecte folosind ambele maini, stand in picioare, din proprie initiativa, sa mearga in patru labe fara sa mai puna genunchii jos (ca o maimuta), sa stea pe vine si apoi sa se ridice in picioare, fara sprijin (ca si cum ar face genoflexiuni).
Eram convinsi ca nu mai e mult pana va incepe sa mearga serios.
Astazi, exact cand a implinit 11 luni, ne-a facut el noua un cadou minunat: A INCEPUT SA MEARGA!
Si pentru ca nu a facut doar cativa pasi, ci a patrulat serios prin casa, am reusit sa-l si filmez:
Nu-i asa ca e adorabil????
La multi ani, pici mergator! Te iubesc enorm si sunt extrem de mandra de tine!
Hahaha ce haios e cu sosetuta aia :P Si tusi il iubeste extrem de muuuuuuuuuult!
RăspundețiȘtergereun scump! de abia astept sa il vad si pe al meu in picioruse! :P
RăspundețiȘtergere